"Nedreptatea" de a fi creator - ep.3 - Creatori si interpreti

Numele Michael Masser sau Will Jennings va spun ceva? Sau Michael Chapman sau Terry Britten? Cu siguranta ca marii majoritati nu le spune nimic aceste 4 nume. Dar Mariah Carey sau Withney Houston va spun ceva? Cu siguranta da...
Michael Masser este compozitor. (http://www.songwritershalloffame.org/exhibits/C354)
Acest domn a scris niste capodopere:
-Nothing Gonna Change My love For You-Glen Medeiros
-Did we almost have it all-Withney Houston
-Miss you like crazy-Nathalie Cole
...iar aici sunt doar 3 mari cantece care vor dainui cat va fi lumea
Will Jennings este deasemenea compozitor (http://www.songwritershalloffame.org/songs/C2339)
Si acest domn a scris cateva capodopere:
-Tears in heaven-Eric Clapton
-My heart will go on-Celine Dion
...si or mai fi si altele
Mai notez inca doua nume. Terry Britten si Michael Chapman.Doi mari compozitori din zona pop-cult,autori de cantece pentru mari interpreti,de muzica de film etc.
Departe de mine gandul de ai plange pe acesti onorabili domni. Ei au fost la ei in tara,Statele Unite,premiati si onorati pentru activitatea lor,iar sistemul cu siguranta le-a permis un feedback financiar suficient de multumitor-pe sistemul note contra bancnote :))
Ceea ce vreau sa mentionez sunt cateva idei:
1.Este cel putin nedrept ca o creatie ,fie ea si o melodie sa fie identificata aproape in exclusivitate doar cu numele si notorietatea interpretului(este ca si cum ai spune ca Simfonia a 9-a nu este a lui Beethoven ci a filarmonicii din Viena pentru ca ea a cantat pentru prima oara lucrarea...)
2.Este cel putin nedrept pentru creatori ,situatia actuala in care peste tot in lume se fac concursuri(competitii)exclusiv numai ptr interpreti.sigur ca competitiile tv ptr interpreti sunt incomparabil mai interesante si probabil posibilele competitii de cantece ar fi mult mai plictisitoare.
3.Sigur ca regulile unui spectacol presupun in primul rand abilitatile si arta unui interpret.Nu vreau sa creez o falsa contradictie intre creator si interpret mai ales ca de multe ori cele doua ipostaze sunt contopite intr-o singura personalitate mai ales in zona pop-cult.
4.Exista,cel putin in ultimii 10 ani o decadere a creatiei la nivel international.Despre Romania nici nu vreau sa vorbesc pentru ca la noi caderea este si mai accentuata(nu prea se mai fac albume,asa zisele case de discuri nici nu prea mai stiu ce fac,etc.).Ma intreb oare ce mai face aceasta "armata" de mari compozitori care scriu pentru cei mari(ma refer la Celine Dion,Lara Fabian,Mariah Carey,dar si la Bon Jovi,White Snake,Robbie Williams etc.)De cand nu a mai scos ceva nou si notabil Eros Ramazotti sau Eric Clapton?Si aici nu ma refer la turnee sau mega-spectacole cu super puneri in scena...ma refer la cantece...nu vreau sa contest valoarea celor mentionati sau harul lor artistic,respectul meu este profund ptr toti acestia. Raman intrebarile: Ce se intampla cu creatia? Pe cand,din nou fervoarea si atmosfera anilor 60-70-80?
Avand in vedere toate aceste lucruri oare nu avem nevoie de investitie si in zona creatiei sau mai ales in zona creatiei.Am vazut in ultimii ani multi super-interpreti in zona de spectacole de televiziune "Voice of..." sau "...got talent". Ce fac acesti super-interpreti?Canta piesele mari ale acestei lumi,in diverse maniere,foarte respectabile pana la urma,tot respectul,"palaria jos"...dar toti canta aceleasi piese,in general.
Pe cand o noua "I just call to say i love you" sau "Without you" sau "Bohemians rapsody"sau "Hotel California"sau,sau...de exemplu...
Din pacate radiourile ,televiziunile,internetul "toaca" mesaje si spectacole de consum si "mancam" aceiasi "mancare" foarte buna si frumoasa pana la urma,dar aceiasi...
Va invit sa va uitati pe chart-urile Billboard ale anilor 70' iar apoi sa va duceti si la primii 10 ani ai mileniului 3.Veti putea observa o diferenta de prezenta si valoare absolut izbitoare.
Nu te poti plictisi niciodata de acea galerie de capodopere pe care o stie toata lumea,sa zicem cateva sute de piese din toate zonele muzicale,dar oare e suficient?Eu cred ca nu...Parerea mea...

"Nedreptatea de a fi creator"- ep.2 - Creatori si creatii

Nu mai insist prea mult pe relatia show tv - concurenti - public pentru ca e clar ca lumina zilei pentru toata lumea ca dpdv al concurentilor,cel putin in Romania este o mare pacaleala,daca te-ai luat foarte in serios, caci daca nu te-ai luat in serios atunci treci mai usor peste constatarea manipularii.
Ceea ce nu inteleg eu este altceva...la tot pasul concursuri de interpreti, o gramada de interpreti care de care mai talentati si mai iesiti din comun - unii -,dar cred ca nimeni nu se gandeste la faptul ca daca vrei sa canti trebuie sa ai si ce sa canti,poate nu numai piese de acum 40-50 sau 60 de ani ci si piese mai actuale . Aici ma refer evident la creatie. Daca ne uitam inapoi in istorie si poposim,de exemplu, in anul 1970 in "Bilboard hot songs of the year"constatam o gramada de piese care au rezistat timpului.Nu acelasi lucru se intampla daca ne uitam la acelasi lucru dedicat anului 2000. Este o evidenta restrangere de creatie in ultima vreme,iar regresul continua. In acest context,ma intreb oare nu ar fi mai productiv si aici nu ma refer la bani pe termen scurt ci pe termen lung,sa se organizeze si niste concursuri de creatie,evident mai numeroase si nu doar Mamaia via TVRM. Pentru ca pana la urma acesti interpreti in mod normal ar trebui sa cante piese cat mai actuale si nu,la nesfarsit,aceleasi Withney Houston,Mariah Carey,Beyonce etc sau Tom Jones,James Brown sau Sting,cu tot respectul ptr cei metionati.Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca mari piese ale celor mentionati au fost scrise de quasi-necunoscuti-cel putin pe aici prin Europa-Romania,dar despre asta in episodul urmator.

"Nedreptatea"de a fi creator - Ep.1-Show-ul TV-Foarte scump si cel mai ieftin

Peste tot,in toate tarile,pe la televiziuni,pe youtube in ceea ce priveste muzica vedem interpreti.De la 12 la 65 de ani care de care mai tari in plamani mai frumosi mai cantaciosi si mai neasemuiti. Cu cat mai multe "floricele" sau melisme cu cat ambitusul depaseste,in curand chiar pe cel al pianului,deci cu cat e mai mare cu atat e mai bine,fetele canta ca baietii sau ca fetele,baietii canta ca fetele sau ca baietii. Canta mai bine sau mai rau omul care se crede mai mult sau mai putin talentat dar vine cu sperante. Sunt aceleasi sperante cu care se venea prin anii 70-80 la Mamaia(acum saraca Mamaie e preluata doar de televiziunea nationala TVRM). Fiecare televiziune are "Mamaia" ei.Prima avea Mega star, Antena are X factor, Pro tv are Vocea Romaniei,Romanii au talent si Dansez ptr tine ,formate internationale de televiziune,verificate in timp ca si audienta ca si atragere de minute de publicitate, "negustorii" de la televiziuni stiu ce fac(ei fac show-uri de vanzare-comerciale)ei nu fac IN NICI UN CAZ un concurs muzical,vedetele care "joaca" in show-urile astea stiu si ele ce fac.Ei isi fac imagine,NIMIC ALTCEVA...Si tot pe acolo anumiti oameni fac bani.O gramada de bani.Astfel incat cantaretii,interpretii care vin acolo sigur ca vor avea sau au sau au avut o experienta prodigioasa sau cel putin draguta.Din pacate ei ajung acolo si isi inchipuie ca acolo va fi inceputul unei cariere muzicale de succes.Dar din pacate nimeni nu ajunge la nici o posibilitate de reusita. De exemplu "saracu'"Dragos Chircu.E acum la Vocea Romaniei.Ii spun saracu' nu ptr ca iar lipsi o mana sau un picior.Nu pentru ca nu ar fi talentat sau nu ar avea voce ci pentru ca acest baiat,care a luat premii la Cerbul de aur si la Mamaia nu a reusit sa intre in memoria colectiva a publicului din Romania,adica nu a reusit sa capete notorietate drept ptr care a simtit nevoia sa mearga si la Vocea Romaniei.Din pacate pentru el si aici,unii vor face ceva "balet",unii vor castiga niste bani,altii vor castiga NISTE BANI,unii se vor mai "rade" niste ore in fata televizorului si...gata...end of story...baietii vor demonta decorul si vor merge mai departe cu strangeri prelungi de maini.Departe de mine,repet de a avea ceva cu Dragos Chircu.Ptr mine el este doar un exemplu si reprezinta suma acelor interpreti-cantareti care inca odata isi vor face sperante desarte si vor fi ,deja sunt"carne de tun" pentru niste procente de audienta,pentru niste milioane in plus si nu in ultimul rand pentru mai mult circ pentru un popor ptr care mai multa paine nici nu intra in discutie.Revin pe tema asta...

De la lume adunate si-napoi la lume date - 5 - Istoria pianului

Povestea pianului începe abia la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se astfel în mult mai cunoscutul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă 10 coarde, fiecare dintre ele producând cel puţin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia.

Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la 8 octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa unui nou instrument numit pianoforte

În 1709 italianul Bartolomeo Cristofori (1655-1731), fabricant de clavecine, începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul cicănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele.

Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane. De-a lungul vieţii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ 20 de piane, doar 3 dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în zilele noastre.

În anul 1726, Gottfried Silberman făcea publică invenţia pianinei, care funcţiona pe principiul aceluiaşi mecanism poziţionat, însă pe verticală, deoarece era destinată încăperilor mici în care nu ar fi avut loc un pian.La mijlocul secolului al XIX-lea, fabrica Steinway aducea un nou principiu al întinderii corzilor, încrucişându-le, obţinând o economie a spaţiului. În plus, astfel se obţinea un sunet mai clar şi mai puternic. Acest principiu este utilizat şi în zilele noastre de către toţi fabricanţii acestor instrumente.

La începutul secolului al XX-lea existau deja o serie de fabrici, devenite celebre, care construiau piane, precum Steinway sau Bluthner. Astăzi, foarte multe instrumente muzicale, precum piane sau pianine, sunt construite în Asia şi vândute europenilor.

Pianele moderne au coardele montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă şi finisat cu lac şi pulbere de bronz – de aici venind şi denumirea de “placă de bronz”. Acesta are rolul de a rezista tensiunii mai exercitate de coarde, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.

Sintetizatoarele sunt controlate cu ajutorul unor clape asemănătoare pianului. Apăsarea acestora poate produce sunete diverse precum cele de pian, clavecin sau orgă.

Calitatea sonoră a unui pian este proporţională cu lungimea acestuia (respectiv înălţimea, pentru pianine), mai ales în ceea ce priveşte claritatea şi puterea registrului grav.

Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte:

Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii:

- Pian cu coadă scurtă (lungime ~140-180 cm);

- Pian cu coadă medie (lungime ~180-230 cm);

- Pian cu coadă lungă (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert.

Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile.

Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia (respectiv înălțimea, pentru pianine), mai ales în ceea privește claritatea și puterea registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi.

Printre cele mai cunoscute firme producătoare de piane sunt astăzi Steinway and Sons (SUA și Germania), C. Bechstein (Germania), Blüthner(Germania), Bösendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia).

Mari pianisti ai lumii - sectiunea muzica exacta - 6 - Dinu Lipatti

S-a nascut la Bucuresti pe 17 martie 1917 intr-o familie de muzicieni,tatal,violonist ce a studiat cu celebrul Pablo de Sarasate,mama pianista,Ana Lipatti. Nasul sau de botez a fost insusi George Enescu.
A studiat in tara cu Florica Musicescu,iar mai tarziu la Paris cu Alfred Cortot,Paul Dukas si Nadia Boulanger. Isi incepe cariera de pianist in 1936 in Germania si Italia cu mare succes,iar in anii de inceput al celui de-al II-lea razboi mondial concerteaza in tara fie ca solist fie acompaniindu-l pe George Enescu.
In 1943 pleaca ,impreuna cu viitoare sa sotie Madeleine Cantacuzino intr-un turneu in Scandinavia,iar apoi hotarasc sa se stabileasca in Elvetia,la Geneva unde devine profesor la conservator. In preajma pregatirilor pentru un turneu in America,se descopera ca are leucemie. Mari artisti cum ar fi Yehudi Menuhin,Igor Strawinski si Charles Munch contribuie cu importante sume de bani la incercarea de vindecare a marelui pianist.La 2 decembrie 1950 , Dinu Lipatti se stinge din viata la numai 33 de ani.
Ultimul sau concert public este la Besancon , in Franta , un concert ramas memorabil.

Mari pianisti ai lumii - sectiunea blues,rock,new age - 5 - Keith Emerson

Muzician britanic de marca , s-a nascut pe 2 noiembrie 1944 in Todmordem - New Yorkshire. A fost membru al celebrului super grup Emerson,Lake & Palmer care s-a destramat in 1979 si s-a reunit pentru o perioada la inceputul anilor 90. În prezent activeaza cu Keith Emerson band iar cel mai recent album Keith Emerson Band Featuring Marc Bonilla a fost lansat în toamna lui 2008.

Mari pianisti ai lumii - sectiunea jazz - 5 - Eugen Cicero

S-a nascut la Vad in jud.Cluj pe 27 iunie 1940 si a incetat din viata la Zurich pe 6 decembrie 1997.
Tatal sau a fost preot iar fratele sau percutionist.
In 1960, este exmatriculat din Conservator, alaturi de alti colegi, printre care si Oschanitzki. Urmeaza o perioada de angajamente in localurile bucurestene si colaborari cu Orchestra Electrecord, condusa de Teodor Cosma.
Este reprimit in conservator in 1962. In acelasi an pleaca in turneu Germania de Est, impreuna cu trupa sa. Trece in Berlinul de Vest si cere azil politic, restul trupei pleaca mai departe in Statele Unite. Dupa o perioada grea in Germania, Eugen se stabileste in Elvetia.
Primul sau album, "Roccoco Jazz" (1965), a fost editat in Studioul SABA/MPS din Villingen, Germania,condus de Hans-Georg Brunner-Schwer. Studioul MPS este cunoscut pentru muzicicenii care i-au trecut pragul: Oscar Peterson, Erroll Garner, Martial Solal, Horst Jankowski, Stéphane Grappelli, Jean-Luc Ponty, Svend Asmussen.
Urmeaza angajamente cu RIAS Big Band, in Berlin, iar mai tarziu cu SFB Bigband, condus de Paul Kuhn.
Fiul sau Roger Cicero a reprezentat Germania la finala Eurovision din 2007.

Mari pianisti ai lumii-sectiunea muzica exacta- 5 - DMITRI BASKIROV

S-a nascut la Tbilisi in Georgia pe 1 noiembrie 1931,avand actualmente 79 de ani. Un desavarsit pedagog, se face cunoscut in lumea muzicala incepand cu 1955 cand a obtinut marele premiu la festivalul Marguerite Long de la Paris. Cariera lui interpretativa si pedagogica s-a dezvoltat foarte mult. A inceput sa predea la Moscova si Kiev. Din pacate autoritatile sovietice ii interzic sa cante si sa predea in Occident. Din 1988 isi reia activitatea peste tot in lume si cu mare succes.In 2007 concerteaza pe scena Ateneului roman de la Bucuresti

De la lumea adunate si-napoi la lume date - 4 - ROMANI ADEVARATI!

Ne uitam toata ziua la televizor.E distractia cea mai ieftina evident.Ce vedem? Pai cam aceleasi fete,aceiasi comunicatori...cei mai "interesanti" oameni,care aduc audienta si implicit bani baronilor media si lucratorilor lor.
Il vedem pe Basescu,pe Boc,pe Vadim,pe Udrea,pe Nastase,pe Ponta,pe Mazare,pe Iliescu,pe Antonescu,pe Vosganian,pe Becali,pe Diaconescu...cine sunt acestia?Ei sunt MODELELE noastre,cei care formeaza opinii,mentalitati etc.Mai ales in randurile tinerilor.
Ca ne place sau nu asta e adevarul...
Pe Carol I,pe Eminescu,pe Eliade,pe Cioran,pe Noica,pe Ionescu,pe Enescu,pe Caragiale,pe Iorga,pe Tutea,pe Stanescu,pe Preda...nu-i vedem decat rar sau foarte rar.Ei sunt doar in cartile de istorie sau literatura.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.Am gasit pe www.dezvaluiri.go.ro un articol demn de luat in seama pe care il public si aici cu speranta ca particip si eu,un pic la popularizarea acestor oameni minunati...

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari” încă de pe vremea dacilor, care n‑ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu”) şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei”! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea‑voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.

Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental ‑ Larousse ‑ nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass‑media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

 

* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială” a „reuşit” să‑l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy”) a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550‑1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr‑un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…

„Căsuţa zburătoare”, propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

* Radioactivitatea artificială  a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie (de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere.

Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II‑lea:

„Numirea mea s‑ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s‑a bucurat d‑na Joliot‑Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu‑i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot‑Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.”

Veşnicile „plecăciuni” faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti…

* 1827 ‑ Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) ‑ este inventatorul stiloului (tocul rezervor).

* 1858 ‑ Bucureşti ‑ primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.

* 1880 ‑ Dumitru Văsescu ‑ construieşte automobilul cu motor cu aburi.

* 1881 Alexandru Ciurcu ‑ obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.

* 1885 Victor Babeş ‑ realizează primul tratat de bacteriologie din lume.

* 1886 Alexandru Ciurcu ‑ construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.

* 1887 C. I. Istrate ‑ Friedelina şi franceinele.

* 1895 D. Hurmuzescu ‑ descoperă electroscopul.

* 1899 C.I. Istrate ‑  o nouă clasă de coloranţi.

* 1900 Nicolae Teclu  ‑ bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.

* 1904 Emil Racoviţă ‑ biospeologia

* 1905 Augustin Maior ‑ telefonia multiplă

* 1906, 18.03  ‑ Traian Vuia ‑ avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I” acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).

* 1906 A.A. Beldiman ‑ aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.

* 1908 Lazăr Edeleanu ‑ prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.

* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu ‑ Karpen ‑ „pila Karpen”, care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!

* 1910 iunie ‑ Aurel Vlaicu ‑  lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.

* 1910 Tache Brumărescu ‑ maşina de tăiat sulf.

* 1910 Ştefan Procopiu ‑ efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.

* 1910 Gh. Marinescu ‑ tratamentul paraliziei generale.

* 1910 ‑ Henri Coandă  reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).

* 1910 Ioan Cantacuzino  ‑ „fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).

* 1913‑1916 Ioan Cantacuzino ‑ vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)

* 1916 D. Danielopolu ‑ acţiunea hipertensivă a digitalei

* 1918 Gogu Constantinescu ‑ întemeiază o nouă  ştiinţă: sonicitatea.

* 1920 Emil Racoviţă ‑ pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)

* 1920 ing. Gheorghe Botezatu ‑ a calculat traiectoriile posibile Pământ ‑ Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo” care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)

* 1921 Aurel Perşu ‑ automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă”)

* 1921 Nicolae Paulescu ‑ descoperă insulina; pentru că era un anti‑mason virulent, Premiul Nobel l‑au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…

* 1921, decembrie Ştefan Procopiu ‑ Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)

* 1922 C.Levaditi şi Sazevac ‑ bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.

* 1925 Traian Vuia ‑ generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee

* 1930 Elie Carafoli ‑ avionul cu aripă joasă

* 1933 Henri Coandă ‑ aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)

* 1938 Henri Coandă - efectul Coandă

* 1938 Henri Coandă ‑ discul volant.

* 1952 Ana Aslan ‑ gerovital H3

O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30‑40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret

Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.

Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele “vârfuri de talie universală” apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale”şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn”.

O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei”

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să‑i ţină pe români „la locul lor”(şi depărtându‑i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii” , Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:

 Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD‑ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD‑uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…

‑ Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

‑ Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)

‑ România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107‑75 cu SUA în finală).

‑ Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia” (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site‑urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

‑ La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s‑a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s‑a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru ‑ invenţia „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.

‑ Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj‑Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.

‑ Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

‑ La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…

Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani,  optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

‑ Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.

‑ Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…

‑ România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

‑ Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan ‑ New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându‑se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video‑lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…

‑ Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…

‑ Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a‑şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic”. „S‑ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să‑i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l‑au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să‑i asigure cei 15.000 USD necesari…

‑ Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit “performanţa” de a fi şomer în România…

‑ Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să‑şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi  apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă”!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat‑o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i‑au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s‑au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într‑adevăr de miliarde…

‑ Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l‑a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să‑ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceauşescu i‑a propus, prin intermediari, să‑i cedeze invenţia… Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute” în străinătate …

- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice…

C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).

‑ Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i‑au fost pur şi simplu furate de americani…

În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi” l‑au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat‑o în fabricaţia de serie…

În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s‑a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său…

Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume,  „Soleta”, care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).

‑ Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l‑a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenţie folosită încă la locomotivele Diesel‑electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super‑Nobel”.

COREEA DE SUD - 4

continuarea interviului cu Georgeta Aldescu

7.Care sunt principiile de viata ale coreeanului de rand?Care sunt valorile lui?
Care crezi ca este "motorul" lor de dezvoltare?

In aceasta cultura, cladita pe principii confucianiste respectul pt cineva mai mare ca tine este esenta societatii. La romani exista respectul pt varstnici, dar aici pana si diferenta de un an dintre 2 persoane creeza bariere. Persoana inferioara va folosi un limbaj de politete, se va apleca si saluta de fiecare data cand va intalni superiorul si ii va asculta sfaturile cu strictete. Aici nimeni nu comenteaza decizia sefului, iar nerespectarea ei aduce pedeapsa intregii comunitati. Persoana superioara are rolul de a ghida si ajuta inferiorul. Este o cultura ce pare militarizata, dar in realitate ei nu sunt responsabili si activi. De aceea au nevoie de modele de viata. Schimbarea si initiativa e o bataie de cap asa ca nu ii caracterizeaza

Pe langa respectul pentru cei varstnici, este si respctul si datoria fata de societate. Ei se gandesc mereu ce va crede lumea despre ei, de aceea cultura lor e plina articii sentimentale. Te intreaba daca ai mancat, sau unde te duci, daca zici ca ti-e frig iti vor da o esarfa sau inchid geamul etc. Nu pt ca ii doare sufletul de tine ci pt ca ei se asteapta sa faci la fel pt ei, asta mentinand siguranta si armonia in societate.

8.Ce ar avea de invatat un roman de la un coreean?Dar un coreean de la un roman?

Romanii ar putea invata de la coreeni sa fie mai muncitori si mai putin egoisti. Individualismul este o sursa de evolutie, dar cand cade in extrema egoismului e daunator pt societate. Coreenii are putea invata de la romani sa fie mai increzatori in propriile forte si sa iasa putin din cuiele in care sunt batuti. Sa accepte ca exista intotdeauna cel putin 2 solutii pt o problema, chiar daca in manual apare numai una.

9.Care este ,in general,atitudinea coreenilor fata de religie?

Religia e un subiect firebinte in Coreea. Nu exista religie oficiala, dar au trecut de la shamanism, la budism chinezesc pt ca in secolul 21 in proportie de 60% din coreeni sa fie adepti ai protestantismului. Aici exista biserici una langa alta si fiecare are dogma ei. Exista secte religioase care vin la usa sau te opresc pe strada si incearca sa isi castige adepti. Sunt foarte agasanti si uneori periculosi (vezi secta Moon). Majoritatea coreenilor merg la biserica duminica si asculta predica pastorului, dupa care manaca si beau (alcool). Religia e mai mult o socializare, dar exista fanatici care o fac drept model de viata. N-ar fi rau daca n-ar incerca sa-i oblige si pe altii sa creada si sa actioneze ca ei. In Coreea pastorul e un maestru orator, care poate nu a citit integral biblia, dar in numele lui ‘Jesus’ da sfaturi si binecuvanteaza. La ei in biserica se slaveste numele domnului pe ritm de rock sau blues. Religia este deloc ritual sau traditie si este 100% business.

10.Care este,in general,atitudinea coreenilor fata de ecologie?

Ecologia ii preocupa mult, iar paznicul blocului se supara groaznic daca nu sortezi gunoiul cum trebuie. Incearca si multe surse de energie alternative si au ceva campanii de promovare a atitudinii ecologice. 

11.Care este,in general,atitudinea coreenilor fata de cultura?

Daca spui cultura referindu-te la cunostinte atunci nu exista interes pt domeniu. Ei oricum cred ca tot ce zboara se mananca. Daca spui cultura, referindu-te la traditie atunci interesul este mare. Isi respecta traditia, se lauda cu ea si sunt interesati de alte traditii numai ca apoi sa traga concluzia ca a lor e mai buna ca a altora.

12.Ce sfaturi ai da unui turist care vine pentru prima oara in Coreea?

Un turist care vine in Coreea trebuie sa vina cu bani,pt ca aici totul e putin si scump. Turistul in Coreea de Sud e cel mai fericit. Toti il vor ajuta, ii vor zambi prietenos. Tara dispunde de mijloace de transport convenabile si toata Coreea se poate vizita intr-o saptamana. Nu exista probleme cu infractiunea. Desi opinia e subiectiva mancarea este departe de a fi un motiv de vizita a tarii, are farmecul ei. IUTE. Este indicat sa se informeze asupra mancarii pt ca nu are de unde alege in cazul in care nu poate manca iute. Tot ce va comanda va fi foarte picant, deci e bine sa stie numele unor mancaruri mai potrivite gustului lui/ei (jeopchae, bulgogi, bibimbap, samgyeotang, galbitang, bogeombap)

Multumesc Georgeta Aldescu si iti doresc mult succes aici in Coreea de sud.

Aici ma opresc cu seria despre Coreea de sud.In curand se fac 3 luni de cand sunt aici.

Sper ca am reusit,ptr cei interesati,sa va fac o imagine destul de corecta si suficient de ampla a ceea ce inseamna aceasta tara si oamenii ei.

COREEA DE SUD 3

Continui aici prezentarea Coreei de sud. Am avut ocazia sa o cunosc pe Georgeta Aldescu,prezenta aici la studii de 2 ani si jumatate. Mi s-a parut o oportunitate sa va prezint aici parerile ei despre Coreea si coreeni. Eu sunt aici de 2 luni si jumatate,iar ea de 2 ani si jumatate si mi se pare ca este foarte potrivit ceea ce spune si foarte interesant…

1.Am sa te rog pentru inceput sa te prezinti in cateva fraze.

Ma numesc Georgeta Aldescu, am 24 de ani. In iunie 2008 am absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti, Sectia Japoneza-Coreeana. In Aprilie 2008 am fost selectata pentru a lua parte in programul de burse de studiu oferite de guvernul coreean candidatior din peste 50 de tari. Programul are la ora actuala burse de undergraduate si master, dar in acea vreme nu era valabila decat cea de undergraduate. La o zi dupa ce am sustinut lucrarea de licenta am luat avionul spre Coreea de Sud. Mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc pentru o vreme intr-o tara cu o cultura diferita de a noastra si sa invat cat mai multe limbi straine. Am studiat japoneza in liceu, apoi la facultate alaturi de limba coreeana. In Coreea de Sud am cunoscut multi colegi chinezi si arabi, iar momentan studiez chineza si araba. Sunt foarte fascinata de aceste experiente culturale din care invat atat de multe lucruri.

2.Vorbim despre Coreea de sud. Esti aici de o buna bucata de vreme.
Cum ti se pare invatamantul in general si invatamantul universitar in Coreea?

Au trecut 2 ani si jumatate de cand am sosit in Coreea. Acum sunt studenta in anul 3 la Universitatea Paichai din orasul Daejeon. Specializarea mea este designul vestimentar si designul textil. La fel ca in Romania, invatamantul din Coreea de Sud este sistematic si bazat pe cantitate. Numai ca aici studentii nu trebuie sa memoreze doar formule la stiintele exacte, dar si la limba materna sau engleza. Ei memoreaza, de exemplu, la engleza cuvinte si expresii gramaticale intregi, fara sa fie lasati sa gandeasca in limba respectiva. In liceu au cursuri de dimineata pana la ora 17. Apoi iau cina si merg la scoli pregatitoare unde recapituleaza ce au invatat la scoala sau isi fac temele. Asta dureaza pana la ora 22. Desi invata atat de mult majoritatea tinerilor coreeni de astazi nu au auzit de Romania sau cred ca e un fost stat URSS, ori cred ca pe continentul european engleza e limba materna. Socant a fost faptul ca multi dintre colegii mei nu au auzit ca exista un continent numit Africa sau ca in nord exista tari arabe cu populatii caucaziene si nu bastinase (prietenul meu e marocan si multi confunda Maroc cu Monaco sau se mira ca el e din Africa si nu-i ‘negru’).  Bineinteles ca profesorii universitari sunt cei care salveaza turma. O profesoara de franceza l-a citit pe Cioran in franceza si i-a tradus vreo 2 volume in coreeana. Unui alt profesor de franceza ii place Enescu si l-a citit si pe Eminescu . Putem trage concluzia ca desi petrec mai mult timp la scoala si la biblioteca decat romanii, in ceea ce priveste calitatea invatamantului pre-universitar sunt in urma noastra.

3.Colegii tai cum sunt? Mai sunt si alti straini? Parerea lor despre Coreea cum e?

Colegii mei coreeni sunt prietenosi si deschisi. Sunt usor intimidati de straini si sunt mereu surprinisi ca unii pot vorbi limba lor. Imi spun « Ce bine, credeam ca trebuie sa exersez engleza ». Altii nu vor sa vorbesca in coreeana deloc. Ei cred ca orice caucazian e un bun partener de a invata engleza asa ca vor incerca pe cat posibil sa-ti vorbeasca in engleza. Colegii mei ma ajuta mereu si uneori imi cer ajutorul, mandri ca au o colega straina. Alti colegi straini sunt la fel de multumiti de anturajul coreean.

4.Poti face o comparatie intre invatamantul din Romania cu cel de aici? Te rog sa detaliezi

In cazul facultatii anul 3 de facultate aici echivaleza cu anul 1 de facultate in Romania. Studentul are un nr fix de credite necesar absolvirii si isi poate alege cursuri dupa cum doreste. Cred ca acest lucru este foarte satisfacator si il ajuta pe acesta sa-si dezvolte o anumita responsabilitate fata de viitorul sau. Cursurile sunt usor de ascultat, dar foarte plictisitoare. Profesorul isi pregateste cursul in format PPT si foloseste video-proiectorul. Vorbeste 3 ore cu pauza de 10 minute. si apoi studentul pleaca acasa obosit. Se dau multe referate sau PPT de grup, care vor conta la punctajul final. Asta este pentru profilul socio-uman. Pt profilul stiintific se insista mult pe practica. Eu am cursuri tehnice de tipare si experimente in chimio-fizica textila, iar teoria invatata pe scurt in cateva saptamani o aprofundam un semestru intreg in experimente si practica. Examenele finale sunt in cazul meu pline de proiecte si referate de cercetare. Este folositor si interesant pt ca imbinam arta, cu tehnica si cu stiinta. Sistemul de invatamant coreean e facut sa pregatesca specialisti in orice domeniu si de aceea tara lor est atat de dezvoltata.Comparand invatamantul romanesc cu cel coreean putem spune ca in Romania nu avem libertatea de alegere a cursurilor, dar ni se da sansa sa ne folosim intelectul si putem avea discutii cu profesorul pe tema cursului (exceptand stiintele exacte sau tehnice unde nu ai cum sa iti dai cu parerea), putem aduce idei noi unui anumit concept etc. Aici profesorul vorbeste, iar studentii tac si  pt examen memoreaza mot-a-mot cursul disponibil pt download pe site-ul facultatii.

5.Cum se distreaza studentii in Coreea?

Facultatea este singura perioada din viata cand coreenii se simt liberi, iar preocuparile lor la facultate sunt inca adolescentine in viziunea unui roman. Distractia nr 1 este alcoolul. Aici este normal sa mergi sa bei cu prietenii, iar consumul de alcool este ritualic. Reprezinta un mod de comunicare, de imprietenire, de eliberare a frustrarilor. E normal ca fetele si baietii sa bea la gramada, sa se imbete si sa joace ‘jocuri de alcool’. Ei nu vad nimic sexual si promiscuu in acest comportament. Ziua se termina noaptea tarziu, iar imagini cu fete bete carate de baieti in spate catre camin este ceva zilnic in Coreea. A doua distractie ar fi karaoke. Fie ca sunt beti sau nu le place sa mearga la salile de karaoke si sa-si verse grijile in microfon. Majoritatea canta foarte bine, dar pt ei nu vocea e importanta, ci atmosfera

6.Cum ti se pare societatea coreeana? Sunt ei coreenii mai tristi sau mai veseli?

Au o viata indestulatoare si plina de satisfactii sau nu? Poti face o comparatie intre ei si romani? Dar intre ei si occident?

Societatea este usor frustranta pt mine, deoarece este plina de reguli si clisee. Exista reguli pt orice, iar abaterea este motiv de teama. De aceea, intr-o societate stricta au creat si o lume antagonica, ce merge in extrem. Ei sunt mai veseli ca romanii pt ca le place sa bea, sa cante si sa danseze in afara ocaziilor speciale. Dupa munca, dupa studiu toata lumea merge sa ia masa impreuna si sa bea etc. Cel mai batran trebuie sa plateasca, dar isi rezerva dreptul de a fi distrat de catre cei tineri.

Coreenii nu au timp sa se gandeasca daca viata lor e satisfacatoare sau nu. Sunt ca niste mici robotei preocupati fiecare de rolul sau. Dar avand acces usor la educatie, venituri bune si facilitati tehnologice cred ca sunt satisfacuti. Mai ales cei care viziteaza alte tari straine, sunt mandri de tara lor. Se lauda cu toalete lor curate si prezente la tot pasul. Aici au dreptate, deoarece dupa japonezi sunt pe locul 2 in lume la toalete multe si curate.Comparativ cu europenii, coreenii sunt mai muncitori, mai practici, mai putin exteriorizati si deloc liberi.

…va continua…

Amintiri din Bucurestii de altadata, evocate de un mare muzicolog: VIOREL COSMA

- Asi porni dialogul nostru de la o curiozitate. Cum va explicati ca cea mai mare inflorire a muzicii din istoria romanilor a avut loc in epoca interbelica?

- Ca sa ai cultura, trebuie sa ai intai bunastare. Dupa unirea din 1918, romanii o duceau bine si tara intreaga era cuprinsa de un mare avant patriotic, de o dorinta puternica de a face ceva concret pentru aceasta Romanie Mare. Atunci au aparut institutii importante, care ne lipseau si care au creat, prin prezenta lor, un cadru favorabil. In 1920, Filarmonica se modernizeaza, sub conducerea dirijorului George Georgescu cu, care se intoarce de la Berlin si aduna in preajma lui crema absolventilor de Conservator. In 1921, Opera Romana devine institutie finantata de la buget. Apar Conservatorul si Teatrul National de la Cluj. Apar radioul si discul si, odata cu ele, posibilitatea de a-i asculta pe interpretii preferati si in saloanele de acasa. Dar poate ca adevarata explicatie pentru spiritul extraordinar de emulatie care a existat pe scena muzicii interbelice este fabuloasa prezenta a compozitorului George Enescu. Enescu a reusit sa coaguleze in jurul lui personalitatile de varf ale epocii. El este cel care, prin muzica, a sincronizat cultura romana cu cea occidentala. A avut extraordinara dorinta de a ridica nivelul culturii romane si al muzicii in special. Facea circuite obositoare, mergea in douazeci, douazeci si cinci de orasele de provincie sa cante Bach si, daca era intrebat la ce bun, ca lumea simpla nu intelege o muzica atat de profunda, el raspundea: "Nu-i nimic ca nu pricepe Bach, sa-l ia ca pe un medicament!". In 1913, a instituit un premiu national de compozitie pe care l-a acordat anual, pana in 1946, cand a parasit definitiv Romania. Mai mult, el si dirija compozitiile castigatoare, pentru a le populariza. Enescu a fost un far calauzitor pentru intreaga generatie interbelica, a ridicat nu doar nivelul epocii respective, ci si al celei care i-a urmat. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, am avut un manunchi de muzicieni adevarati, care au fost recunoscuti peste hotare si care i-au dus lui Enescu faima mai departe. Despre ei s-a vorbit ca despre Scoala lui George Enescu: Anatol Vieru, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Dumitru Capoianu, Miriam Marbe.

- Ati putea sa-i faceti un portret artistului si omului Enescu?

- Enescu a fost o faptura cu totul exceptionala. Avea o memorie fantastica. Bela Bartok i-a dat odata in tren o partitura. Enescu a citit-o atent de cateva ori, pana la destinatie, apoi i-a returnat-o. A doua zi a cantat-o din prima, fara s-o mai deschida. Canta cincizeci si doua de volume de Bach pe de rost. Dirija Wagner pe dinafara. Era parca venit din alta lume. Canta din gura, canta la fluier, la pian, la vioara, la violoncel, la flaut, la corn, la orga. Era un poliinstrumentist. Avea tot timpul ce povesti. Era glumet, spontan, facea poezii, epigrame si cuplete. Avea dar literar si dar de desenator. Era un excelent caricaturist. Era tipul renascentist, cumula un talent fabulos. Avea maniere, stia sa fie elegant cand se cerea, dar era si nepretentios, de o mare modestie. Cand pleca in turnee, nu-si lua bilet la vagonul de dormit. Se culca la clasa a doua, intins pe scaune, asa cum era imbracat. Mergeau colegii lui si-l rugau pe seful de vagon sa nu mai bage pe altcineva in compartiment, fiindca "maistrul doarme un pic ca ari concert la Botsieni". Cand ajungea, cu pantalonii necalcati, suia direct in trasura si gonea la hotel. Era gurmand. Ii placea mancarea buna. Si ii placeau mult femeile. Era un barbat foarte frumos si dorit.

Cand se terminau concertele, navaleau femeile pe el sa-l invite la ele, sa ia masa. In mare parte din fotografii, apare alaturi de femei frumoase din societatea inalta. A avut nu stiu cate propuneri de casatorie.. A avut si o fata din flori, despre care nu s-a stiut nimic in timpul comunismului.

- Despre cine e vorba?

- Fata lui a fost croitoreasa la Opera Romana, de unde a iesit la pensie. A murit in Bucuresti. A fost o fiinta foarte modesta, care nu s-a batut niciodata cu nimeni sa demonstreze nimic. S-a multumit cu conditia ei.

- Enescu s-a casatorit, totusi, dar foarte tarziu. Avea 57 de ani. De ce tocmai atunci?

- Marea lui dragoste a fost Maruca Cantacuzino, pe care a iubit-o ca un nebun. A cunoscut-o, din cate se pare, la Peles, prin 1911-1913, in cercurile Reginei Maria, de care ea era foarte apropiata. Maruca era casatorita cu Misu Cantacuzino, care se pare ca stia de idila ei cu Enescu. Misu a murit in 1928, intr-un accident de automobil. Tot atunci, Maruca l-a cunoscut pe Nae Ionescu, de care s-a indragostit, la randul ei, nebuneste.. Langa el, cum marturisea in jurnalul ei, simtea cum ameteste, ghicind, sub pielea lui, pe insusi Lucifer. Relatia lor a durat sapte ani, iscand gelozii cumplite din partea lui Enescu, cu care a intrerupt si reluat legatura de foarte multe ori. Enescu a asteptat-o insa rabdator. Ce fascinatie trebuie sa fi exercitat aceasta femeie asupra acestor barbati, ambii mai mici ca ea! Enescu cu 3 ani, Ionescu cu 12! Cand acesta din urma a parasit-o, Maruca s-a imbolnavit de nervi. Enescu s-a intors din strainatate, a intrerupt toate concertele ca sa se ocupe de ea si a dus-o la tratament, la Viena. De abia in 1938 i-a acceptat Maruca cererea in casatorie. A fost o nunta foarte mica. Au locuit impreuna la Palatul Cantacuzino, mostenit de la Misu, dar nu in odaile mari, somptuoase, ci in casuta din spate, in fostele camere ale servitorilor. Apoi au plecat la Paris.

"Pe Calea Victoriei mirosea a parfum frantuzesc"

- Ne-ati vorbit de aristocratia vremii, dar cum era Bucurestiul oamenilor modesti, din cartierele cu tramvai si cismea?

- Sa stiti ca intreaga societate era marcata de o usoara burghezie. Dupa Unire, agricultura mergea excelent in tara. Oamenii se instarisera. Ii vedeai frecvent in restaurante, cofetarii si baruri. Lumea nu statea seara in casa. La 8 seara se pregateau de iesit. Mergeau cu familiile in cate doua locuri pe seara. Ieseau, de exemplu, la restaurant, unde mancau si ascultau muzica, iar apoi intr-un bar, unde beau si dansau. Vara mergeau la gradini. Duminica ieseau toti la plimbare, imbracati frumos. Pe Calea Victoriei mirosea a parfum frantuzesc. De la Palat pana la CEC curgeau rauri de oameni. Unii se opreau la cofetarii, sa comenteze pe cine au vazut, descantau cate trei ore o cafea, alaturi de prieteni vechi. Si nu costa o avere sa faci asta! Burlacii, pe atunci, mancau numai in oras! Nu trebuia sa fii om bogat ca sa-ti permiti.

- Unde se putea asculta muzica in vremea aceea?

- Depinde de tipul de muzica. Intre razboaie, Bucurestiul rasuna de muzica. Da-i rusului vodca, francezului cafea si ziare si romanului muzica si mancare! Vor fi toti fericiti! Cine voia sa asculte muzica culta mergea la Ateneu si la Opera Romana. Sau la Sala Dalles, unde aveau loc concerte de muzica de camera si lieduri. Puteai sa-i asculti pe compozitorii si dirijorii Theodor Rogalski, Paul Constantinescu, Martian Negrea, Mihail Andricu. Oamenii astia mi-au fost profesori la Conservator, imediat dupa razboi. Erau toti scoliti la Paris, aveau eticheta si maniere. Adevarati intelectuali de rasa. Tot asta a fost perioada marilor nostri interpreti: pianistii Dinu Lipatti si Cella Delavrancea. Pe atunci se mai putea asculta muzica culta si in saloanele mondene ale marilor doamne, care dadeau serate muzicale. Chiar Cella Delavrancea organiza astfel de seri, la care chema lume buna, oameni de litere, muzicieni. Se serveau tot felul de prajiturele, de sendviciuri. La inceput erau prezentate tinerele sperante muzicale, care isi faceau numarul. Apoi urma un recital adevarat al unui artist deja afirmat. Cella era casatorita Lahovary, avea mari posibilitati financiare, isi permitea astfel de serate.

- Ati cunoscut-o pe Cella Delavrancea?

- Da, am fost si la ea in casa, pastrez si acum scrisorile de la ea. Era adorabila, inteligenta, sclipitoare, un om cu care puteai sa stai de vorba ore in sir si sa nu te plictisesti. Putea sa cante un repertoriu de 5 ore fara sa oboseasca. Avea o forta barbateasca aproape. Foarte buna prietena cu dirijorul George Georgescu, mi-a fost colega de catedra la Conservator. Ea i-a luat locul Marucai in inima lui Nae Ionescu. A trait 104 ani.

"Sa mananci peste batog si sa-ti cante Zavaidoc"

- Tot atunci insa e si perioada marilor succese ale muzicii usoare, perioada din care ne-au ramas cele mai bune romante, cea mai buna muzica lautareasca. Unde s-au lansat marii interpreti?

- Muzica usoara se asculta numai in restaurante. Existau in epoca saizeci si trei de restaurante cu muzica! Va dati seama ce pleiada de artisti la atatea localuri! Interpretii cantau la cel putin doua, trei restaurante si o gradina, pe seara. Faceau toti tururi. In felul asta, la un restaurant vedeai mai multi artisti. Restaurantele erau frecventate, si ele, de clase sociale diferite. Erau, pe de-o parte, cele de langa gara, unde cantau tarafurile Julea, Fanica Luca, Maria Lataretu. Catre centru erau gradinile de vara ale boierimii: la Bufet, la Sosea, la Bonaparte (Floreasca) sau terasa Otetelesanu, unde-i puteai intalni adesea pe Camil Petrescu, pe Sadoveanu, pe George Calinescu. Scriitorii erau oameni de lume, erau o breasla cu mult mai mondena decat a compozitorilor, de exemplu. Dar in fiecare cartier erau zece, cincisprezece carciumi, asa ca nu era nevoie sa pleci de acasa pana nu stiu unde, daca voiai sa mananci. La restaurantul Continental, unul din cele mai selecte (azi vizavi de hotel Novotel) canta Grigoras Dinicu. Daca, de exemplu, seara era concert cu Herbert von Karajan sau Yehudi Menuhin la Ateneu, impresarii ii duceau dupa aceea la Continental, unde ii lua in primire seful de sala, care le oferea un meniu gastronomic romanesc foarte rafinat si apoi ii invita sa asculte muzica. Si canta Dinicu numai muzica clasica pana la 11 seara, apoi trecea, treptat, la populara, la hore, sarbe, veneau guristii. Dupa 1 noaptea, se puneau pe dansat: tango, foxtrot, cha cha. Si daca respectivii mai voiau sa petreaca, se duceau la barul Zissu, unde era numai dans pana la 3 dimineata. La Zissu se beau numai bauturi scumpe, sampanii, vinuri frantuzesti, lichioruri. Acolo canta Jean Moscopol. Era un tip megaloman Moscopol. Vorbea frantuzit, se imbraca in culori tipatoare, ca la Paris, umbla cu esarfe si palarii de fetru. El nu canta decat in locuri bune, la cofetaria de pe Calea Victoriei, la Zissu la bar, la Parcul Trandafirilor. Nu canta niciodata in carciumi si bodegi.

Acolo il gaseai pe Zavaidoc. Zavaidoc a cantat la Berbec si la Ciresica, langa Cismigiu, unde se golea tramvaiul. I se facea reclama: "coboara neamule, sa mananci peste batog si sa-ti cante Zavaidoc". Era un om mai simplu Zavaidoc, venit de la Pitesti. Dar avea o voce formidabila, de opera, cu niste acute de tenor. In alte restaurante cantau romante Ioana Radu sau Mia Braia. Erau surori. Ioana era o femeie simpla, nu era culta. Nu stia sa scrie decat cu litere de tipar. Mia facuse insa facultate. Erau fete de plutonier major, venite de la Craiova. Mia s-a casatorit cu Petre Alexandru, cu care a si cantat duete. Ioana a avut cinci barbati cu cununie. Avea o voce fantastica. Fuma cate un pachet de tigari pe ora si bea cafele pana nu mai putea. I se ingrosase vocea ca la barbati. La romante, n-a egalat-o nimeni, niciodata. Vedeti, lumea stia sa se si distreze pe atunci. Se muncea pe branci, dar aveau si bucurii.. A ramas celebru in epoca un personaj cu bani si foarte petrecaret, care obisnuia sa mearga seara pe la 10 pe Soseaua Kisseleff, unde era un sirag de terase si restaurante: la Bufet, la Visoiu. Lua taraful cel mai bun, angaja sapte, opt trasuri, instala cantaretii in doua din ele si in restul pe ceilalti cheflii din restaurant si mergea la margine de Bucuresti, unde el avea o vie, sa chefuiasca toata noaptea cu vin de Valea Calugareasca. Si avea si o tacaneala omul asta: urca lautarii sa cante in cei doi stejari din curtea casei. Va puteti imagina ce chefuri se incingeau!

"Cand incepea sa cante Maria Tanase, toata lumea lasa lingurile jos"

- L-ati amintit pe Grigoras Dinicu, varful muzicii lautaresti, cel care a influentat atatea generatii de interpreti. Ii dedicati multe pagini si in cartile dvs.

- Pe Dinicu l-am cunoscut tarziu, in 1946, era deja bolnav de cancer la laringe. Suferise si doua operatii. Am mers de mai multe ori la el acasa, sa stam de vorba, dar in ultima perioada, nici nu mai putea vorbi, ne scriam intrebarile si raspunsurile pe bloc-notesuri.

Dinicu era un lautar umblat, un om care se scolise, care facuse Conservatorul, intalnise multa lume buna, canta pe la ambasade, pe la festivaluri. Hora staccato a lui e inegalabila si azi. La inmormantarea lui Dinicu, era asa de multa omenire, ca s-a intrerupt circulatia de pe strada Finlanda, unde locuise, si pe Soseaua Stefan cel Mare, pana la Lizeanu. Au venit 400 de lautari din toata tara cu tambal, contrabas, violoncel, viori, si de la casa lui pana la cimitir i-au cantat tot repertoriul. A fost fabulos. Parca a explodat tot Bucurestiul de muzica. Nici Maria Tanase n-a avut asemenea funeralii.

- Cu Maria Tanase ati fost coleg de catedra la Liceul de Muzica. Era asa de teribila precum se spunea?

- In 1953, cand a fost numita profesoara la scoala de muzica, Maria canta la optsprezece restaurante pe noapte. Avea sofer care o astepta in fata. In spate, pe bancheta, era Faramita Lambru cu acordeonul - unul mic, negru, prost si gaurit. Ii zicea Maria: "Da-te, mai, mai incolo, ca ai acordeonul spart si-mi faci curent". Pana la urma, i-a cumparat ea unul mai bun. Faramita era peste tot umbra Mariei. La 9 seara, erau la Cina, la 9.20 la Continental, la 10 fara un sfert, la Bufet. Cand incepea ea sa cante, toata lumea lasa lingurile jos. Nu misca nimeni, timp de cincisprezece, douazeci de minute. Faramita ii stia perfect repertoriul, nu trebuia sa i se spuna decat: "do diez!", "sarba!", "fa!". La restaurantele bune, avea un repertoriu elevat. La miezul noptii, ajungeau si la carciumi.

La Maria Bortoasa, in Calea Grivitei, canta cantece porcoase, din vremea lui Anton Pann. Fiindca erau multi care o stimau si o invitau la masa, spre dimineata, se intorcea la cate un restaurant, cu Faramita alaturi. Mancau si cantau amandoi, pentru cate zece prieteni. Era o femeie teribila Maria, sclipitoare, captivanta. A fost casatorita cu mosierul Clery Sachelarie, dar Maria nu era o femeie de tinut in frau. Era o sfarleaza. A trait cu prim-ministri, cu ambasadorul Germaniei la Bucuresti, a fost implicata in spionaj, chemata in Turcia de presedintele Turciei. Era o femeie arzatoare, care se daruia mult. Nu se intalnea cu tine doar ca sa te sarute pe frunte.

- Tot in vremea cand Maria Tanase fascina Bucurestii cu vocea ei grava, orasul fremata sub acordurile "Zarazei". Cum s-a nascut legenda acestei femei atatatoare?

- "Zaraza" a devenit celebra in interpretarea lui Cristian Vasile, pe care l-am mai prins in viata. In 1929, in Uruguay, s-a tinut un concurs de compozitii, iar premiul doi a fost castigat de aceasta melodie, compusa de un oarecare Benjamin Tagle Rara. De acolo, melodia a ajuns la Paris si a fost auzita de lautarii romani, care i-au cerut lui Nicolae Kiritescu sa scrie niste versuri. Kiritescu nu a facut o traducere. A pastrat din textul initial doar cuvantul Zaraza, care nu era, in original, decat un indemn de manat boii, un fel de "hais, cea!" Nu stia el asta atunci! Cum nu a stiut nimeni. El a facut din Zaraza "un poem de nebune dorinti", portretul unei femei irezistibile. Tot el a inceput, la un pahar, sa raspandeasca legenda ei: Cristian Vasile s-ar fi indragostit nebuneste de o femeie, pe care apoi cineva, intr-o noapte, ar fi omorat-o. Scriitorul Mircea Cartarescu a dus legenda la rafinament. Zaraza ar fi fost incinerata, iar urna cu cenusa ei ar fi fost furata de insusi Cristian Vasile, care, in amintirea iubirii lor, a inghitit cate o lingurita din ea, in fiecare zi, timp de un an de zile..

Foarte departe de ce-am fost candva...

- Domnule profesor, in incheiere as vrea sa va mai adresez o intrebare. Credeti ca Romania va ajunge vreodata sa egaleze perioada aceasta, interbelica? Mai poate fi luata de romani drept reper sau e mai degraba un model depasit?

- Din nefericire pentru poporul roman, ne aflam intr-un stadiu cu mult inferior epocii de atunci. Nu mai avem in primul rand bunastarea de odinioara, care permitea oricarui om de rand accesul la cultura si la viata mondena. Am pierdut constiinta patriotica, iar asta e una dintre cele mai grave pierderi. Nu ne mai intereseaza tara asta, probabil pentru ca nu mai avem nimic de revendicat. Ne-am pierdut valorile, traim intr-o confuzie totala a lor, asa cum se poate vedea si la evenimentele astea, de tipul Zece pentru Romania. Ne-am pierdut simtul estetic, dorinta de a trai frumos. Am pierdut respectul pentru oamenii cu adevarat valorosi, care au realizat ceva pentru omenire. Marii inventatori, marii doctori, muzicienii, scriitorii, pictorii nu mai sunt azi respectati si recunoscuti. In Academia Romana exista un singur membru corespondent in domeniul muzicii. Ne-am pierdut modelele, care azi traiesc retrase si refuza sa apara la televizor, de teama sa nu se compromita.

Ne-am captusit cu modele false, modelul omului care reuseste usor, care se descurca, care stie sa faca bani. Ne-am pierdut moralitatea. Ne-am pierdut manierele si educatia. Am uitat sa ne mai imbracam frumos, sa ne mai purtam elegant. Am pierdut - nu burghezia materiala, ci burghezia spiritului, nobletea spirituala. Traim azi intr-un mediu semicultural si parvenit, impulsiv si brutal. Suntem departe, foarte departe de ce am fost candva. Iar eu nu pot sa fiu decat frustrat si trist. Ma simt exponentul unei lumi in destramare.. Dar am credinta ferma ca ceva se va schimba intr-o zi, ca vom ajunge la o societate cu respect pentru valoare, prin care sa construim alta Romanie, la nivel spiritual. Asta e ceea ce ne lipseste la momentul actual.

La 30 martie, Viorel Cosma va implini 88 de ani. Este doctor in muzicologie si, de-a lungul timpului, a fost distins cu Premiul Academiei Romane, cu Premiul International al Criticii Muzicale Artjus din Budapesta si de zece ori cu premiile Uniunii Compozitorilor. Este autorul a 99 de carti de muzicologie, lexicografie si critica muzicala. A cunoscut personal aproape zece mii de interpreti, compozitori, dirijori, lautari si muzicologi din Romania. Lucreaza in prezent la "Enciclopedia muzicii romanesti", lucrare de proportii, programata pentru 10 volume a cate 500 de pagini fiecare, in formatul "Enciclopediei Britanice".

Ii multumim in mod special domnului Viorel Cosma pentru bunavointa.

Dia Radu

…interviul a fost publicat de curand in revista Formula As,una dintre putinele reviste de tinuta din tara romaneasca. Felicitari Dia Radu si evident Sanziana Pop. Iar maestrului Viorel Cosma multa sanatate.

Superb interviu…mare pacat ca pierdem printre degete aceasta lume in fiecare zi.