sâmbătă, 26 decembrie 2009

Despre trupa Othello 3


La 4 mai 2007 cunosteam niste baieti dornici sa cante . Vreme de 16 luni , mai exact pana la mijlocul lui septembrie 2008 am experimentat tot felul de lucruri . In primul rand am cautat sa vad care isi doreste cu adevarat sa cante , sa fie artist cu adevarat . Am mai spus faptul ca au trecut in aceasta perioada prin cooperativa Othello vreo 30 de tobosari,basisti,chitaristi,soliste. In 11 septembrie 2008 acest proces s-a incheiat. Se stiau deja aproximativ 50-60 de piese. Intre timp,din pacate au mai plecat oameni . La 11 septembrie eram 9 . Unul a plecat dupa 3 zile . Altul a plecat la sfarsitul lui 2008.
Amandoi au motivat faptul ca nu fac fata cerintelor si ca nu se regasesc in acest proiect . Ultimul a plecat in urma cu 3 luni . Pentru ca a avut 2 ani la dispozitie sa se integreze si cu toate ca a avut toate conditiile sa o faca nu a reusit.Astfel incat am ramas doar 6. Oarecum ciudat e faptul ca trupa nu a scazut la capitolul performanta. Intre timp repertoriul trupei a ajuns la 150 de piese . Aici as vrea sa spun cateva lucruri.In primul rand repertoriul formatiei este organizat pe niste criterii foarte clar definite ,iar ele pornesc de la o realitate de piata . In general publicul de club,de teatru , de orice fel de happening muzical nu mai gusta o simpla insiruire de piese fara o poveste fara un fir rosu, fara ceva care sa aiba sare si piper. Si atunci lucrurile la Othello se comporta cam asa…M-am gandit sa fac niste “tribute”…s-au facut o gramada … am ales 2 titluri deloc abordate de colegii de breasla. De ce? E simplu . Ca sa ne putem identifica , ca sa oferim ceva nou si am abordat Abba si Dire Straits . Proiecte grele dar cu “lipici” la public. Apoi am schitat 2 spectacole , unul destinat cluburilor sub titulatura “Restituiri” si unul destinat teatrelor cu muzica romaneasca veche din zona Anton Pann , Barbu Lautaru , orchestrate si aranjate dpdv muzical in zona elctro-trance-new age si avand ca baza un libret in proza organizat in 12 tablouri.Asadar va fi muzica , proza si dans in acest spectacol caruia nu i-am hotarat inca numele.”Restituiri” este practic o serie de piese selectate cu grija din zona rock si folk a anilor 60-70 din Romania.Vor fi si invitati mai multi sau mai putini in functie de bugetul fiecarei reprezentatii in parte asa cum vor fi invitati si in spectacolul de muzica romaneasca veche pe acelasi calapod . Asadar deja 4 proiecte distincte …
Evident ca nu am dat deoparte capitolul muzica originala , dealtfel am mai spus…asta este pana la urma principala motivatie a oricarei trupe , a oricarui muzician , aceea de a lasa dupa el creatie . Piese ca “Pisica mea pisica ta” , “Iubita mea e o jartea” , “Esti doar o teapa” sunt piese pe care le promovam pe toate caile.La tv , la radio , pe internet . Promovarea este lenta dar sigura . Este lenta ptr ca nu exista un buget si nu exista sprijin din zona unei case de discuri sau din partea unui finantator . Este sigura pentru ca o facem zilnic cu seriozitate si incredere . Mai este o zona in care ne simtim foarte bine,adica zona de blues . Am inaugurat si acest proiect odata cu prezenta noastra la festivalul de blues de la Buzau . Spectacolul a fost un succes nu numai ptr ca noi ne-am simtit foarte bine acolo pe scena ci si ptr faptul ca publicul a intrat in povestea noastra.
Asadar sunt deja 6 proiecte distincte care insumeaza 75 de piese . Restul de 75 sunt destinate cluburilor unde se canta coveruri , petrecerilor de tot felul si restaurantelor.
Exista si un al 7-lea proiect distinct al trupei aflat in constructie si anume acoperirea unui repertoriu destinat contractelor in strainatate , iar aici sunt inca cel putin 50 de titluri altele decat cele de pana acum unde acoperim zona de muzica instrumentala , jazz-ul , ever-green-urile , pop-ul german , italian sau francez. Este nevoie de un astfel de proiect in cv-ul unui muzician sau al unei trupe? Parerea mea este ca da . Experienta rezultata din reprezentatii din afara tarii mi-a aratat ca e foarte important ptr un muzician adevarat sa detina si acest portofoliu . Pentru ca iti largesti viziunea asupra multor aspecte ale carierei de muzician si mai ales iesi din aceasta perspectiva a spatiului romanesc care s-ar putea de multe ori sa-ti dea o viziune limitata,deci gresita asupra unei situatii sau alta . Cred ca cel mai important argument este detasarea. Odata intors dupa cateva experiente in exterior reusesti sa vezi lucrurile aici in Romania dintr-o alta perspectiva , cu siguranta mai corecta. Vasazica vor fi pana la urma 200 de piese in repertoriu . Vor fi pana la urma vreo 8 tipuri de abordare a ceea ce trebuie sa faca o trupa de muzica pe scena . Asta este ceea ce aduce noi conceptul pe care a fost construita trupa lui Othello , iar eu chiar cred ca , cel putin in acest moment nu are nimeni in piata muzicala romaneasca , o astfel de abordare. Asta este ceea ce cred ca decupeaza trupa Othello in peisajul muzical romanesc.
Othello nu este o trupa de coveruri,Othello nu este o trupa de carciuma,Othello nu este o trupa de proiect,Othello nu este o trupa de blues.Othello este toate acestea la un loc.

Despre trupa Othello 2


1.Trupa lui Othello , in acest moment , este un obiectiv in constructie ,"under construction",ceea ce construim noi aici este o trupa "all around".Ce inseamna asta?adica o trupa care sa stie,sa "treaca",prin toate genurile muzicale,sa le "miroasa"un pic pe fiecare.Asta este un prim principiu fundamental pus de mult la baza de constructie a trupei lui Othello.Nu vreau sa fiu rau,urasc sa imi vorbesc colegii de rau,dar la multe trupe,daca te duci si ii intrebi daca stiu sa cante un standard de jazz sau blues,sau daca ii intrebi cateva notiuni fundamentale,repet fundamentale nu alte "fitze" de conservator din zona teoriei muzicale,sau daca ii asezi in diferite spatii de entertainment sa faca fata , ai sa vezi cu stupoare ca nu sunt in stare sau le da cu minus la multe din aceste capitole,doar la aceste capitole.Exista o diferenta esentiala intre muzicienii din Romania si cei din Occidentul european , nord-american sau chiar extrem oriental.Ceea ce face diferenta este scoala.In zona jazz-rock-pop oamenii aia inainte de a profesa se duc la o scoala,pe cand noi invatam asta "pe prispa" chiar si cand ai liceul de muzica sau conservatorul.Am mari retineri ca sectiile de jazz si "muzica usoara" de la Academia de muzica din Bucuresti sau Cluj sau Iasi au reusit sa preia din "aerul" vreunei institutii de profil din afara tarii,fie aceasta de la Budapesta sau New York.Daca esti muzician de rock,in Romania,esti luat la misto de o "anumita parte" a confratilor atunci cand canti o bossa-nova sau un standard de jazz.Problema e ca atunci cand intri in contact cu muzicieni de afara constati ca acolo lucrurile se comporta total diferit.De curand am auzit-o pe Ami Winhouse cantand in maniera jazz si asta poate fi un exemplu in acest sens.Nu mai vorbim despre albume de jazz apartinand unor artisti care nu au nici o treaba cu domeniul, Rod Stewart sau Robbie Williams...nu mai vorbim despre hit-uri mari de rock cantate in maniera de jazz cum este dublul album al lui Paul Anka binecunoscut dealtfel...Ce vreau sa spun...pe de-o parte ca incerc,macar in trupa mea,daca nu la alt nivel,sa statuez o anumita mentalitate care spune ca nu e deloc dezonorant ptr o trupa de rock sa cante intr-un restaurant,program de restaurant,ptr ca e greu sa ii faci,acolo,in acel spatiu,pe oamenii sa se simta bine,daca,evident nu stii "cu ce se mananca" treaba respectiva.Iar daca o trupa,ca e de rock,de blues,etc. reuseste in acel spatiu sa faca fata cerintelor si daca mai face si succes inseamna ca si-a facut treaba bine.Pana la urma asta este ceea ce conteaza.Pe de alta parte daca intrebi un muzician de jazz,in Romania,daca stie sa cante "Stairway to heaven" de la Zepp sau "Hey Joe" de la Hendrix,in primul rand iti rade in nas sau poate iti spune ca este sub demnitatea lui sa cante asa ceva...ba mai mult pentru cei care cante jazz,cafe-concert sau muzica clasica , muzica rock este acea zona in care se canta pe trei armonii,deci acei muzicanti nu sunt niste "muzicanti adevarati".Exista o zona care spune,de exemplu,ca muzica celor de la Beatles este o muzica proasta ptr ca majoritatea pieselor au un profil armonic simplu.In opinia acestor domni cu cat muzica respectiva este mai complicata cu atat ea e mai valoroasa.E mult de discutat pe aceasta tema.Eu ma voi limita aici in a vorbi despre trupa lui Othello care are ca si principiu acela ca vrea sa invete si Route 66 a lui Nat King si Sweet home Chicago a "fratilor blues",dar si I love rock'n'roll sau Twist and shout.Din pacate noi romanii si in zona muzicala mai avem multe capitole de parcurs in ceea ce se numeste mentalitate,toleranta si mai ales profesionalism care de cele mai multe ori nu este sinonim cu succesul.Apoi mai este aceasta treaba cu scoala.La noi ,inca , sunt foarte multi meseriasi care chiar sunt meseriasi,adica folosesc instrumentul sau vocea foarte bine dar care,nu stiu nici "o boaba" cum se spune...de ce?...pai de mai multe sau din mai multe cauze...a cantat la nunti,a castigat bani si a constatat ca nu are nevoie sa invete muzica...sau...e dotata de la bunul Dumnezeu cu sani proeminenti,cu picioare frumos construite,cu trasaturi frumoase ale fetei,cu expresie fermecatoare a ochilor,...ce mai...dar,cu o farama de voce,sau nu,chiar si cu voce...succesul vine foarte repede...ptr ca nu-i asa show bizz-ul este un domeniu stapanit de barbati in care evident femeile frumoase reusesc mai usor...si stiinta muzicii poate sa mai astepte...la ce-i trebuie?!?...e ca si cum un arhitect si-ar practica meseria fara sa cunoasca desen tehnic,sau un actor ar incerca sa joace pe scena fara sa stie sa citeasca,sau un scriitor care nu stie sa scrie etc...Cine isi inchipuie ca asta este o treaba in regula se inseala amarnic.Nu se poate numi profesionist cel care nu stie macar niste notiuni de baza despre muzica in general,despre instrumentul sau(si vocea e un instrument),cel care nu stie despre Bach,Beethoven,Pink Floyd,
Led Zeppelin,cel care nu intelege de ce canta tobosarul de la Eric Clapton asa si nu altcumva,de ce basistul de la Dream Theater canta asa cum canta,de ce chitaristul x este personal si de ce chitaristul y este ceva mai sters,etc.etc...Va sa zica...fara o suficienta pregatire teoretica,fara o suficienta cultura muzicala,fara o completa statuare a capitolului "cine sunt" si "ce vreau sa fac" in functie de piata,timpuri,spatiu geografic,profilul estetic personal e greu,e foarte greu sa ne numim profesionisti...iar daca nu vrem sa ne numim profesionisti inseamna ca facem muzica fie din hobby,fie de plictiseala sau mai stiu eu din ce cauza paralela cu aceasta arta si profesie. Si ca sa revin la ai mei,trupa lui Othello tine foarte mult sa mearga pe strada ei cu aceste principii in sac. Si mai ales trebuie sa ai rabdare si incredere foarte multa in ceea ce faci ,cu conditia , repet , sa stii cine esti , sa stii ce vrei sa faci si sa stii la ceea ce te raportezi.Asadar raspunsul la intrebarea de ce la mare,in Romania,la un restaurant e foarte simplu...pentru ca in portofoliul de experienta al unei trupe trebuie sa existe si acest capitol si anume cantatul in restaurant...e drept insa ca asta nu trebuie sa se intample prea mult pentru ca intervin alte riscuri care pot fi daunatoare.De aici,trecand si prin unu,doua sau maxim trei angajamente in strainatate si cantari de cover-uri in cluburi din Bucuresti sau din tara,cantatul la evenimente de firma sau la nunti , sunt niste etape care in opinia mea sunt absolut necesare in experienta dobandita a unei trupe sau a unui muzician profesionist.tot acest parcurs trebuie sa dureze intre 3 sau 5 ani timp in care trupa traieste,acumuleaza experienta,se perfectioneaza si creste in valoare.
2.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze.Adica trebuie sa-si promoveze muzica originala.Asta nu trebuie uitat niciodata.Motivul esential al existentei unei trupe,motivul esential al creerii si cresterii unui brand,motivul esential al fiecarui muzician , membru al unei trupe profesioniste este promovarea muzicii proprii...fara acest deziderat,tinta,motivatie,cum vrei sa-i spui , orice demers in acest sens mi se pare inutil.Mi se pare inutil sa imi fac o trupa,sau sa cant intr-o trupa care nu e in stare sa aiba acest principiu fundamental.Din pacate sunt o gramada de gasti in Romania care nu au o "directie" in acest sens si e mare pacat ptr ca sunt trupe bune si foarte bune , cu muzicieni care ar putea face mult mai mult decat fac...din pacate exista alte "prioritati"...fie se spune "ca sa am succes trebuie sa cant o muzica fara valoare ptr mine" , fie se spune "traiesc intr-o tara in care valoarea nu este apreciata"...sau pur si simplu ori sunt foarte comozi,fie sunt condusi in viata de diverse vicii (bautura,droguri),fie se "predau" in sensul ca nu mai au incredere,nu mai au speranta si ajung sa faca aceasta meserie doar ptr bani.Eu(noi)credem asa : trupa lui Othello daca nu compune nu exista.Trupa lui Othello trebuie sa produca muzica in care sa se simta cel mai bine,iar mesajul trebuie sa fie incarcat de cea mai mare sinceritate,ptr ca lipsa de sinceritate se simte imdeiat la public.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze,chiar daca intreg spatiul media ii va fi impotriva.Cu alte cuvinte suntem hotarati sa ne promovam , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la radio ca muzica noastra "nu se potriveste pe politica sau formatul radio-ului respectiv" , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la televiziune ca suntem nu stiu cum,ca nu avem nu stiu ce sau nu stiu cum,sau pur si simplu nu ni se raspunde la telefon , sau ca nu avem ce sa cautam in ziare daca nu ne-am dezbracat in piata Romana sau nu am fost prinsi cu droguri la Universitate , ptr ca de cele mai multe ori daca spui ca urmaresti nu stiu ce performante muzicale,sau urmaresti nu stiu ce tip de mesaj unitar in textele pieselor tale,sau ca incerci sa promovezi un anumit tip de gen muzical,asta este total,dar total neinteresant pentru un ziar,in schimb daca te dezbraci in piata Romana si strigi traiasca Ben Laden si mai chemi si vreo trei cunostiinte de pe la televiziuni,in mod sigur vei fi in atentia presei...insa,nu vreau sa ne creem nu stiu ce imagine "soc",nu vreau sa-mi inventez subiecte de presa de genul "Othello are un copil din flori in Madagascar",nu vreau sa cant "latino" ptr ca nu stiu ce patron de succes de casa de discuri s-a trezit dimineata pe muzica lui Pepe,iar la intalnirea cu mine ma conditioneaza contractual cerandu-mi sa cant latino si nu muzica asta cu "prea multe chitari" care nu se vinde...sigur ca creionand o astfel de imagine iti vine sa te apuci de "spatii verzi"...dar nu asta e solutia.Cu conditia esentiala ca ceea ce tu propui are valoare,in primul rand ptr tine,trebuie sa ai rabdare si incredere ca pana la urma muzica ta va ajunge in constiinta marelui public.
Nu sunt Marius Moga si nici Robert Plant.Nu sunt nici Costi Ionita sau Roger Waters.Cu atat mai putin Dan Popi sau Quincy Jones.Am insa , sincer, toata consideratia ptr cei citati mai sus ptr ca sunt oameni de succes,fiecare la nivelul lor,fiecare dezvoltandu-se asa cum a crezut mai bine,e loc sub soare ptr toata lumea...
Eu sunt ceea ce sunt si mai ales sunt convins ca ceea ce producem noi va fi de succes peste un an,trei sau cinci
Si asta cred ca va fi perioada in care vom intra in constiinta publicului.Iti trebuie 3 sau 5 ani ca sa poti intra cu succes in atentia publicului tau.cu conditia,repet,sa te promovezi in toata aceasta perioada cu toata puterea .
Ceea ce stiu este ca "Love me tender" , "Shine on your crazy diamond" sau "Imagine" ca si multe alte piese se vor canta si peste 50 sau 100 de ani.Nu intentionam sa fim o trupa de "o vara" si "hai repede sa mearga banu",iar daca o piesa dintr-o suta a reusit sa treaca examenul timpului,singurul examen care determina valoarea artistica,atunci se cheama ca nu am trait si muncit degeaba...
3.In loc de final...Trupa lui Othello nu e ceva extraordinar,stim sa ne vedem lungul nasului,nu vom fi aroganti niciodata,ptr ca stim ca modestia este o floare rara in gradina muzicii romanesti,nu vom fi "vocali" ptr ca nu-i asa numai "vacarii" sunt tari in gura...Ne urmarim cu modestie,cu discretie si cu demnitate telurile,iar D-zeu sunt convins ca se amuza de planurile noastre de aceea nu ne luam foarte in serios...

Despre trupa Othello 1


Cand stau sa ma gandesc acum, mi se pare firesc. Aveam de mult, in proiect, sa imi fac propria gasca. De fapt dintotdeauna. Mi s-a cristalizat ceva in cap in ultimii 2 ani. Initial am incercat sa construiesc teoretic un proiect de nisa si oarecum cu un puternic profil ne-comercial. Mi-am dat seama cand am inceput sa-l profilez in practica, adica sa incep sa astern in calculator niste idei ca nu ma reprezinta in totalitate. Actuala trupa a lui Othello s-a nascut oarecum firesc. In primul rand ca urmare a unei experiente de un an si jumatate in care am experimentat mai multe variante. A fost la inceput Offroad. De fapt era initiativa unor tineri, toti din Onesti la care s-a alaturat un "batran" care tocmai ce se reapucase de batut in tobe. El m-a invitat sa pastoresc trupa. Am acceptat, dar parca era ceva nefiresc cel putin pentru mine. Spre sfarsitul anului trecut, 2007, am inceput proiectul de asezare in pagina a firmei Milcof Music. In paralel, incepand cu ianuarie 2008 am inceput sa schimb la fata Offroad-ul. I-am dat si un alt nume. Fabrika. Si a inceput munca. De lucrat repertoriu, de invatat ce si cum trebuie cantat, mai ales la capitolul voci, dar si la capitolul instrumente si orchestratie. Apoi am mai dat drumul la un alt proiect. Se numea Xanadu. Am mai adunat niste tineri dornici de afirmare. A mai fost intre timp si asocierea la proiectul Claudiu Mirica & Retro band. Discografic,albumul Retro a fost prima mea experienta in calitate de producator muzical si continuarea muncii de orchestrator. Apoi a urmat demararea proiectului Alexandra Ungureanu Band, proiect care se deruleaza si astazi, in paralel cu trupa Othello. La un moment dat viata mea era impartita in doua domenii de activitate. Pe de-o parte constructia firmei. Pasi mici, munca multa. Iti trebuie cel putin 3 ani de zile pentru a te aseza pe piata. Lucrul acesta este foarte important, pentru ca am invatat in ultimii 12 ani ca, daca poti si daca stii, cel mai bine este sa iti manageriezi propriul proiect. E cel mai bine asa. O data cu demararea proiectului cu Alexandra si Claudiu din ce in ce mai multi solisti erau interesati sa le construiesc un background de scena, adica o trupa care sa cante live. Am purtat discutii cu mai multi solisti. Catalin Crisan, Cristina Rus sau Nicola. Din pacate sau din fericire aceste discutii nu au dus la nimic concret. Spun din fericire pentru ca la un moment dat mi-am dat seama ca deja ma bagasem in prea multe lucruri si nu reuseam sa le cristalizez asa cum mi-as fi dorit, fie din lipsa de timp, fie din lipsa de resurse. Dupa o analiza mai atenta, la inceputul lui septembrie am hotarat sa fac din doua trupe una singura. Astfel au disparut Fabrika si Xanadu si a aparut Othello. Din punct de vedere al instrumentistilor si solistilor folositi sau testati au fost in 6 luni o adevarata agitatie. Peste 25 de oameni au trecut prin furcile caudine ale acestei lucrari. Othello a aparut ca trupa dintr-o necesitate fireasca de calitate, continuitate si eficienta. La tobe este Felix Sfura.Este un tobosar cu multa experienta, varsta si calitatile profesionale si umane il caracterizeaza ca atare. La bas este Dan Ignat. Este unul dintre cei 3 onesteni care s-au hotarat sa vina in Bucuresti ca sa se exprime muzical. La chitara este Luca Marius, prietenul, colegul si asociatul meu. Un personaj cu o uluitoare determinare, cu un bagaj cultural peste media europeana si unul dintre putinii oamenii pe care ma pot baza cu adevarat. La clape este Lorin Ciobaca. Are doar 21 de ani. Adica jumatatea varstei mele. Lorin este copilul meu spiritual. Student la Academia de muzica, in ultimul an, Lorin are toate sansele sa ajunga in cativa ani unul dintre cei mai completi clapari din Romania. Unul dintre vocali, dar si unul dintre chitaristi este Geo, George Liliac, dotat cu un talent si cu o voce dintre cele mai bune. Am reusit sa adun doua fete de isprava. Au trecut in 6 luni, intr-un fel sau altul peste 10 fete care doreau sa cante, care doreau sa faca din muzica o meserie cu adevarat. Georgiana Renciuc si Georgiana Dragnoi nu numai ca sunt talentate si frumoase, dar au si avantajul unor varste extrem de frumoase, prima are 18 ani iar cea de a doua 21, dar au si acel dat de la D-zeu care se numeste determinare. Apoi se potrivesc foarte bine si la felul in care arata si la felul in care canta, ceea ce este rar si foarte important. Cam asta este componenta trupei lui Othello. Ce canta trupa lui Othello? Pai are doua tipuri de repertoriu. Unul de cover-uri. Am sa reiau tema aceasta cu coverurile intr-o alta postare. Iar celalalt de muzica originala. Si cum totul trebuia sa se intample natural sau sa nu se intample, rezolvarea a venit prin reinnodarea unui proiect mai vechi, tot de mine infiintat si pastorit muzical care se numea prin anii 95-97, trupa Est. Acea trupa scotea un album care se numeste Zeii de hartie. Am regasit cu bucurie acest album si am hotarat sa preluam niste piese de la Est si sa le ducem mai departe, cu o alta haina orchestrala si care va fi baza primului album al trupei. "Lumea lui Othello".Trupa lui Othello se infiinta la 11 septembrie 2008. Dupa numai o luna a avut si prima aparitie in public. Se intampla la Becker Brau Live Music, exact pe 11 octombrie 2008.