Francmasoneria - adevar si minciuna 2

Continui cu citatele pro si contra. Iata mai jos o hotarare a BOR din 1937 (din plin regim carlist)la care Sinodul nu a renuntat ca si enunt nici pana acum...
"Hotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 11 martie 1937

Biserica osândeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de
lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive:
1.
Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si
adevar revelat de Dumnezeu, îndemnându-i sa admita numai ceea ce
descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta
împotriva crestinismului, ale carui învataturi sunt revelate de
Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali sa si-i faca membri si
obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, francmasoneria
îi rupe de Biserica si, având în vedere influenta însemnata ce o au
intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se
întinda asupra unor cercuri tot mai largi, în fata propagandei
anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu
contrapropaganda.
2.
Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist - naturalista,
reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului
ca persoana deosebita, destinat nemuririi.
3.
Din rationalismul sau, francmasoneria deduce în mod consecvent o morala
pur laica, un învatamânt laic, reprobând orice principiu moral
heteronom si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din
destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si
oportunismul cel mai cras, în toate actiunile omului, este concluzia
necesara din premisele francmasoneriei.
Francmasoneria îi considera pe evrei superiori crestinilor.
4.
In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii, si
francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna în lojile ei cunosc
adevarul si se înalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta înseamna ca
crestinismul nu da un avantaj în ce priveste cunoasterea adevarului si
dobândirea mântuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila
cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati într-o
situatie superioara crestinilor, din punct de vedere al cunoasterii
adevarurilor celor mai înalte si al mântuirii.
Francmasoneria vrea sa se substituie crestinismului.
5.
Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor
precrestine. Chiar daca unii dintre adeptii ei nu dau nici o
însemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra
carora acest cult sa exercite forta quasi-religioasa. în orice caz,
prin acest cult francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte
religii, deci si crestinismului.
In
afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în
considerare si motive de ordin social când întreprinde actiunea sa
contra francmasoneriei.
Francmasoneria submineaza ordinea sociala.
6.
Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a
ordinii sociale prin aceea ca îsi face din functionarii statului, din
ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamântesti decât acelea
care reprezinta ordinea stabilita vizibil, îi face unelte în mâna unor
factori nestiuti înca nici de ei, având sa lupte pentru idei si scopuri
politice ce nu le cunosc. Este o lupta nesincera, pe la spate;
niciodata nu exista o siguranta în viata statului si în ordinea
stabilita. Este o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunericul,
împotriva juramântului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat
statului ei dau juramânt pagânesc.194 7.
Francmasoneria lupta împotriva legii naturale voite de Dumnezeu,
conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a
cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat
sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta
pentru exterminarea varietatii spirituale din sânul omenirii."
Aceasta este pozitia in mare a BOR. Inchei aici cu aceasta prezentare in doua parti.
Evident ca va las pe voi sa judecati daca e ceva de judecat...dar iata acum pozitia de principiu a Marii Loji Nationale a Angliei:
"În august 1938, Marea Lojă Unită a Angliei împreună cu Marile Loji ale Irlandei şi Scoţiei au convenit şi au semnat o Declaraţie, identică în termeni şi în conşinut, singura deosebire admisă fiind aceea cu privire la titulatura Marii Loji, atunci când Declaratia este asumată şi difuzată în Lojile Simbolice.

Această Declaraţie intitulată "DECLARAŢIE PRIVIND SCOPURILE şi RAPORTURILE ORDINULUI", a fost convenită în următorii termeni:

1. Din timp în timp, Marea Lojă Unită a Angliei consideră că este bine şi de dorit a se preciza în termeni precişi scopurile Francmasoneriei, deoarece respectivele declaraţii au lăsat să se strecoare unele neclarităţi şi deformări în legatură cu aceste scopuri.

De aceea, Marea Lojă Unită a Angliei consideră necesară evidenţierea încă o dată a Principiilor Fundamentale ale Ordinului.

2. Prima condiţie pentru ca cineva să fie admis în rândul membrilor Ordinului este credinţa în Fiinţa Supremă. Acest lucru este esenţial şi nu se admite nici un compromis.

3. Biblia, căreia Francmasonii îi spun Cartea Legii Sacre, trebuie să fie întotdeauna deschisă în Loji. Fiecărui candidat i se cere să facă Legamântul pe aceasta Carte sau pe aceea care, în credinţa sa anume, conferă sacralitate unui juramânt sau unei promisiuni.

4. Oricărui om care intră în Francmasonerie i se înterzice cu desavârşire, de la bun început, să încurajeze sau să participle la acte care ar putea distruge pacea sau ordinea firească a societăţii; el trebuie să se supună legii oricărui stat în care îşi are rezidenţa sau care îi poate oferi protecţie şi niciodată nu trebuie să-şi diminueze credinţa în Suveranul ţării sale natale.

5. În timp ce Francmasoneria întăreşte în fiecare din membrii săi datoriile civice şi de loialitate, ea conferă individului dreptul de a-şi menţine propriile opinii cu privire la toate problemele publice. Dar niciodată - fie în Lojă, fie în calitate de Francmason - nu i se va îngădui să-şi exprime părerile asupra problemelor teologice, politice sau rasiale.

6. Marea Lojă Unită a Angliei a refuzat permanent şi în mod categoric să-şi exprime opiniile asupra politicii interne sau externe a statului şi nu va îngădui ca numele său să fie asociat cu vreo activitate, oricât de umanitară ar părea să fie, care contravine politicii sale consecvente de a sta departe de orice problemă care afectează relaţiile dintre un guvern şi altul, sau dintre partidele politice, sau de probleme cum ar fi unele teoriile divergente cu privire la actul de guvernare.

7. Marea Lojă Unită a Angliei este conştientă că există Organisme, autoproclamate Francmasonice, care nu aderă la aceste principii şi atâta timp cât această atitudine există, Marea Lojă refuză, în mod absolut, să aiba vreo legatură cu astfel de Organisme, sau să le considere drept Francmasonice.

8. Marea Lojă Unită a Angliei este un Corp Masonic Suveran şi Independent, care practică Francmasoneria strict în interiorul celor Trei Grade şi doar în limitele definite în Costituţia sa drept "pura Masonerie antică". Ea nu recunoaşte şi nu admite existenţa nici unei autorităţi Masonice superioare, orice nume ar purta.

9. În mai multe ocazii, Marea Lojă Unită a Angliei a fost invitată să ia parte la unele Întruniri cu aşa-numite Asociaţii Internaţionale, care pretind că reprezintă Francmasoneria şi admit în componenţa lor Organizaţii care nu se conformă cu stricteţe principiilor pe bază cărora Marea Lojă Unită a Angliei este fondată. Marea Loja nu admite nici o revendicare şi nici nu îngăduie reprezentarea convingerilor sale de către astfel de Asociaţii.

Nu există nici un secret în privinţa vreunui principiu de bază al Francmasoneriei, unele dintre aceste principii fiind afirmate anterior.

De aceea, Marea Lojă Unită a Angliei va lua în consideraţie recunoaşterea acelor Mari Loji care recunosc, practică şi pot dovedi că recunosc şi practică în mod constant aceste principii stabilite şi neschimbate, dar în nici un caz nu va intra în discuţii ce ar viza interpretarea acestor principii sau cu privire la adoptarea unui nou pricipiu. Aceste principii de bază trebuie să fie aplicate fără nici o reţinere de aceia care doresc să fie recunoscuţi drept Francmasoni de către Marea Lojă Unită a Angliei.

Daca Francmasoneria deviază chiar şi o singură dată de la conduita sa tradiţională exprimandu-şi o opinie în problemele teologice sau politice, există riscul ca în în viitor să i se ceară fie aprobarea, fie dezacordul cu privire la orice frământare publică, iar acest lucru ar semăna sămânţa discordiei în rândul propiilor săi membri.

Sursa : Constituţia MARII LOJI UNITE a ANGLIEI

Esoterism 2 - urmariti filmul "Kymatica"

Continuare a temelor din filmul precedent (Esoteric Agenda), acest film se concentrează asupra omului şi a conştiinţei universale,subliniind boala psihicului pe care omenirea a indus-o, boala ce creaza iluzia nebuna care este cauza principală a durerii şi suferintei. Acest film discuta in profunzime aspecte metafizice şi conectează mituri vechi ascunse precum si istorie, cu metode moderne de societate şi politică. Explică shamanismul, dualitatea, şi realitatea din spatele ADN-ului şi a convingerilor moderne false. În general, Kymatica este un film excelent, care încearcă să arate conceptiile fundamentale gresite cu care omenirea se confruntă in ziua de azi, care a dus la un dezechilibru între planeta, natura şi specii.

De la lumea adunate si la lume-napoi date 2

Istoria spionajului european din anii primului război mondial a fost marcată, printre altele, şi de drama frumoasei şi talentatei actriţe a Parisului, domnişoara Marussia Destrelles. Româncă prin naştere şi franţuzoaică prin adopţie, Marussia a fost recrutată în slujba serviciului de spionaj al Germaniei de către propriul ei frate, care era ofiţer în Abwehr. Profitând de turneele pe care le făcea cu trupa sa prin diferite garnizoane din zonele de operaţii, aceasta culegea informaţii pe care le insera în note şi rapoarte bine ascunse în recuzita sa de actriţă.

Periodic, Marussia se deplasa în Elveţia, unde se întâlnea cu fratele ei, căruia îi transmitea informaţiile culese. Repetatele întâlniri dintre Marussia şi legătura sa din Germania nu au putut scăpa atenţiei serviciului elveţian de contraspionaj. Într-una din zile, fratele Marussiei a fost reţinut la un punct de frontieră feroviar dintre Elveţia şi Germania şi percheziţionat. Asupra lui s-au găsit materiale cu informaţii despre armata franceză. Agentul german de origine română a fost reţinut şi internat într-o închisoare din apropiere de Geneva. Despre acest caz au fost informate autorităţile franceze, care au pus la cale o capcană.

Interogat sever, fratele Marussiei a divulgat data şi locul viitoarei întâlniri cu sora lui, fapt ce le-a permis elveţienilor şi francezilor să-i organizeze un flagrant. Marussia Destrelles a fost arestată având asupra sa suficiente dovezi materiale ale trădării sale pentru a putea fi trimisă în faţa plutonului de execuţie. În practica serviciilor de spionaj, încă din timpuri îndepărtate, arestarea unui spion nu se traduce automat cu împuşcarea acestuia. Mai ales în condiţii de război, când sursele de informaţii cu privire la situaţia din adâncimea teritoriilor statelor beligerante sunt foarte sărace, orice oportunitate este exploatată. O asemenea oportunitate o poate oferi şi un agent de spionaj inamic arestat, care poate fi „întors”, adică şantajat şi convins să lucreze pentru ţara în care a fost arestat. Marussia a putut fi uşor „convinsă” de către francezi să lucreze pentru ei, dat fiind faptul că-l aveau la mână pe fratele acesteia, pe care îl puteau executa oricând. Neavând altă soluţie, Marussia a acceptat.

Actriţa a plecat în Germania, unde a informat Abwherul despre căderea fratelui ei, dar şi despre faptul că a fost „recrutată” de către serviciul de spionaj militar al Franţei. Nemţii au acceptat jocul şi aproape un an de zile au folosit-o pe Marussia Destrelles pentru a-i intoxica pe francezi cu informaţii în majoritate false, dar amestecate şi cu elemente reale, pentru a nu o demasca pe agentă. Întâlnirile dintre Marussia şi omul său de legătură din Franţa aveau loc tot pe teritoriul neutru al Elveţiei.

Spionajului francez nu i-a trebuit prea mult timp ca să-şi dea seama că Marussia era o trădătoare, fiind loială germanilor. Pentru „rezolvarea” cazului ei, la o întâlnire cu ofiţerul francez de legătură din Elveţia, i s-a întins o cursă. Acesta a lăsat-o singură pe Marussia în biroul său, având grijă ca printre hârtiile lăsate la vedere să se afle şi o notă din care rezulta că generalul Ferdinand Foch va inspecta, într-o anumită zi şi la o anumită oră, un sector al frontului de pe Somme. Cum era şi de aşteptat, Marussia Destreiles s-a uitat printre hârtii şi a memorat cu prioritate informaţia cu privire la generalul Foch, viitor mareşal al Franţei şi comandant suprem al forţelor aliate de pe frontul de vest.
Evident, informaţia era falsă, dar germanii au tratat-o ca autentică. În ziua şi la ora respectivă, trupele germane au executat un bombardament de artilerie înfricoşător, desigur în speranţa că-l vor lovi pe reputatul general.

În faţa acestei dovezi, soarta Marussiei era pecetluită. La următoarea întâlnire din Elveţia, omul de legătură al acesteia, un căpitan din serviciul de spionaj militar, a invitat-o pe agenta trădătoare la un restaurant luxos, având grijă să-i trimită şi un superb buchet de trandafiri la camera ei de hotel. Îmbrăcată într-o rochie de seară, Marussia a fost tratată după toată eticheta, dialogând şi dansând cu tânărul căpitan. După o astfel de seară de basm, departe de ororile războiului, spioana şi superiorul său s-au înapoiat la camera de hotel, unde au servit un coniac şi cafele. Într-un moment favorabil, căpitanul i-a strecurat Marussiei în ceaşca de cafea o pastilă de veronal. După prima sorbitură, frumoasa actriţă Marussia Destreiles, atrasă într-un univers pentru care, nu era nici aptă, nici pregătită, s-a prăbuşit fără cunoştinţă. Căpitanul a aşezat-o în pat îmbrăcată în rochia de seară, apoi a presărat totul cu trandafiri, pentru a înscena o sinucidere. Aşa a fost găsită de către poliţia elveţiană a doua zi.

În legătură cu acest caz, un ziar din Geneva a dat un scurt anunţ: „Cunoscuta actriţă pariziană Marussia Destrelles a fost găsită în profundă stare de comă în camera ei de hotel. Toate eforturile de a o readuce la viaţă au eşuat. Se pare că actriţa a luat o doză excesivă de veronal. A fost găsită întinsă pe un pat presărat cu petale de trandafiri, în rochie de seară. Se pare că domnişoara Marussia Destrelles s-a sinucis”.

De-a lungul istoriei, mulţi agenţi de spionaj, bărbaţi şi femei, au fost „sinucişi” de către stăpânii sau adversarii lor…

Mari pianisti ai lumii - sectiunea blues,rock,new age 2

Amos Milburn s-a nascut intr-o familie cu 13 copii pe 1 aprilie 1927 in Huston,Texas. Incepe sa cante la pian de la varsta de 5 ani. A fost inrolat in marina americana si a participat la batalia pentru insula Filipine. Dupa intoarcerea din razboi a participat foarte activ la viata muzicala din Houston pe zona de jazz si mai ales blues fiind considerat la inceput un important pianist de boogie woogie ,iar ulterior de blues. Prima sa aparitie discografica a fost in 1946 la label-ul Alladin Records din Los Angeles intitulata “Amos blues”. Ultima sa aparitie discografica din timpul vietii a fost in 1963 de la Motown Records sub titulatura “The return of Blues Boss”.Cea mai cunoscuta piesa a sa este “One scotch,one bourbon,one beer” , fiind un precursor al stilului west coast blues.
Amos Milburn a incetat din viata la varsta de 63 de ani pe 3 ianuarie 1980. In anul 2001 EMI – Capitol special markets a editat un album “The best of Amos Milburn”

Mari pianisti ai lumii - sectiunea jazz 2

McCoy Tyner s-a nascut pe 11 decembrie 1938 la Philadelphia , Pennsylvania , ca cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei . A inceput studiul pianului la 13 ani impreuna cu mama sa. A fost influentat inca din copilarie de Bud Powell care ii era vecin. Este cunoscut in cariera lui cu nenumarate aparitii solistice dar si cu prezenta in quartetul lui John Coltrane. A fost ,pana acum foarte prolific in materie de aparitii discografice,acestea depasind cifra de 70,incepand cu prima aparitie din 1962 de la label-ul Impulse sub titulatura “Inception” , pana la ultima aparitie solo din 2009 - live from San Francisco. Stilul sau interpretativ este adanc influentat de colaborarea cu Coltrane.

Mari pianisti ai lumii - sectiunea muzica exacta 2

Emil Grigorievici Gilels s-a nascut la Odessa intr-o familie de evrei , pe 19 octombrie1916. A fost elevul lui Raoul Pugno ( care ca si genealogie pedagogica se afla ca si precursor al lui Chopin) si al lui Alexandre Villoing (genealogic pedagogic pe ramura lui Muzio Clementi) . Emil Gilels a debutat la varsta de 12 ani , mai exact in iunie 1929. In 1935 a absolvit Conservatorul de la Odessa avand profesori straluciti. A primit de-a lungul cafierei numeroase premii si dinstinctii dintre care amintesc premiul 2 la festivalul de la Viena in 1936 , medalia de aur a orasului Paris , a primit medalia ordinului regelui Leopold I in Belgia , a fost profesor de onoare al academiei nationale Santa Cecilia din Roma , A Academiei Regale de muzica din Londra  etc

Este considerat pe buna dreptate ca unul dintre cei mai straluciti pianisti ai secolului 20.a incetat din viata la 14 octombrie 1985 , la Moscova.

 

Francmasoneria - adevar si minciuna 1

Nu voi interveni,dealtfel nu asta este scopul meu...Este francmasoneria o organizatie care vrea sa aduca armonia intre oameni? Este francmasoneria o organizatie care vrea sa distruga si sa stapaneasca? Nu vreau sa influentez pe nimeni , voi face insa un lucru pe care nu l-am vazut pe niciunde,cel putin pe unde am navigat eu...sa vad si pareri pro cat si contra...dar pareri serioase...
Am sa incep aici cu un citat din Pozitia Bisericii Ortodoxe Romana fata de Francmasonerie, citatul contra si citatul venit chiar dinspre MLNR(msrea loja nationala din Romania). Va invit sa cititi si sa judecati,voi reveni...
BOR
"Francmasoneria îsi tine ultimele ei scopuri în secret. Dar fara voia ei se strevad adeseori aceste scopuri, din marturisiri masonice mai mult sau mai putin învaluite. Regulat, francmasoneria spune ca scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativa.
Dar de o actiune caritativa francmasonica nu s-a împie-dicat nimeni pana acum. si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie clandestina si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni caritative?
În realitate cand masonii explica mai larg sensul actiunii lor caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confunda cu ceea ce s-a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva bucati de paine, din prisos, nu-l achita de datoria sfanta ce o contracteaza initiatul fata de umanitate. A face bine comporta un întreg program de viata”. Într-o forma eufemista, Fr. Osw. Wirth, arata asadar ca nu caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F.M. trebuie înteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului si a Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului au fost pregatite în loji si aplicate de francmasoni. la fel, toate ideile anticrestine, de totala emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx pana la lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.
Ziarul francmason latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decat sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. în munca de înnobilare a omenirii, în straduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si masoneria împreuna cu comunismul au tasnit din acelasi izvor”.
Scopul Francmasoneriei sta în legatura cu soarta întregii omeniri. F.M. lupta pentru o anumita directionare, pentru o anumita tinta a întregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de marturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toata activitatea de pana acum a F.M., rezulta ca acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusa de francmasoni, adica de evrei. O republica cu desavarsire laica, cu o omenire îndobitocita de mizerie si de patimile inferioare dezlantuite.
Iata ce spune acelasi Fr. Osw. Wirth, în manualul maestrului: „Sa avem curajul sa ne zicem religiosi si sa ne afirmam apostoli ai unei religiuni mai sfinte decat toate celelalte. Sa propagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si va cultiva virtutile republicane”. Tema întemeierii republicii mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, tinut la Paris.
Cand vorbesc metaforic, francmasonii se prezinta ca zidarii care au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamna, fara metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra lumii întregi.
Numai din tendinta F.M., dupa republica laica, internationala si extrem de democratica se explica de ce toate revolutiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritatii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a facut si Italia prin Mussolini în 1925, si Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiintata dupa prabusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se ca acest comunism a fost creatia lojilor.
Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în Romania. Pana la razboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabila. Abia de la razboi încoace si mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avant ce da de gandit. Din cele sase grupe francmasonice romane, una e pur evreiasca: B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din Romania e evreo-ungureasca (în Ardeal) si în 1933 s-a unit cu Marea loja Nationala Romana, iar o a treia e evreo-nemteasca: Marea loja germana din Romania. Romanii se gasesc numai în celelalte trei: Marea loja Americana din Romania (afiliata la Marea loja Americana din New York), Marele Orient din Romania afiliat la Marele Orient din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, în sfarsit, Marea loja Nationala din Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv ca e jidovita, dar aceasta e numai o masca cu scopul de a vana cat mai multi ofiteri si alti buni romani.
Marea loja Nationala condusa pana în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în doua, o parte lojile ei – cele provinciale si cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au ramas cu dl. Pangal. si cum masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare ca schisma din Marea loja Nationala e tot numai o cursa pentru romanii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decat dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din 2.VII.1933, a Marii loji Nationale. Sub un val eufemist se întrezareste toata adversitatea masonica fata de credinta crestina si ideea nationala: „liber cu adevarat e numai acel maestru care izbandeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecati. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante”.
Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestina ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi, mult inferioara stiintei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.
Numarul masonilor din Romania era înca în 1932 întristator de urcat. Astazi se pare ca sunt si mai multi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de aceste tari vecine are enorm de multi.
Influenta masonilor în viata mai noua a Statului nostru se resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere.
De altfel si în Marea loja Nationala se afla evrei."

MLNR
Francmasoneria Regulară, fondată în anul 1717 la Londra, prin formarea primei Mari Loji, este astăzi prezentă în tot spaţiul a ceea ce numim "lume liberă", deci caracterizat prin democraţie parlamentară în plan politic şi economie de piaţă în cel social/economic.

Reconstructia Francmasoneriei Regulare în spatiul fost comunist a devenit posibilă imediat după prăbuşirea Cortinei de Fier. Sistemele totalitare şi/sau fundamentaliste au fost, de-a lungul istoriei, persecutoare constante ale fenomenului Masonic, indiferent de doctrina/ideologia de la care s-au revendicat în plan politic.

În România Luminile au fost reaprinse în mod regular la simbolica dată de 24 ianuarie 1993, Marea Loja Naţională din România reluându-şi oficial Lucrările.

Fără a fi ferită de inerentele derapaje şi erori caracteristice oricărui început, reconstrucţia Francmasoneriei Române, parte integrantă a Lanţului Universal Regular, poate fi caracterizată astăzi ca o poveste de succes.

Am considerat necesară elaborarea acestui material care, departe de a se dori exhaustiv, reprezintă totuşi o « schiţă de portret » a singurei Obedienţe Regulare de pe teritoriul românesc. Această schiţă este destinată în primul rând membrilor Ordinului, dar poate fi utilă şi oricărui cercetător onest al evoluţiilor societăţii civile româneşti postdecembriste. Asta pentru că departe de a fi o societate ocultă/secretă, ci una iniţiatică, deschisă potential tuturor bărbaţilor maturi, liberi şi de bune moravuri, Francmasoneria reprezintă, în orice democraţie, unul dintre pilonii fundamentali ai societăţii civile, considerată ca atare şi de instituţiile fundamentale ale statului.

Patriotică şi onestă, dedicată binelului public, Marea Lojă Naţională din România şi-a adus de-a lungul istoriei şi îsi aduce şi astăzi contribuţia la dezvoltarea democratică a României, la consacrarea durabilă a toleranţei şi a drepturilor fundamentale ale omului în ţara noastră. Marea Lojă Naţională din România nu a primit niciodată fonduri publice, direct şi/sau indirect, în schimb a dat � strict prin contribuţiile membrilor � societăţii româneşti, doar în anul 2006, peste 20 de miliarde de lei sub forma burselor, donaţiilor şi sponsorizărilor.

Francmasoneria Regulară Română a întâmpinat cu bucurie şi responsabilitate primirea ţării noastre în complexul politic, economic şi cultural al Uniunii Europene şi considera acest moment istoric drept un motiv în plus pentru a-şi aduce un aport şi mai consistent la dezvoltarea societăţii civile româneşti în viitor.
Francmasoneria şi Religia

Francmasoneria nu este o religie şi nici un substitut al religiei. Ea se adresează practicanţilor oricărei religii, aceştia având deplina libertate după intrarea în Ordin să-şi urmeze nestingheriţi credinţa. În pofida acestei libertăţi, membrilor Frăţiei le este interzis - sub sancţiunea iregularităţii masonice - să dezbata sau să se angreneze în dispute pe teme religioase.

Cele Trei Mari Principii ale Francmasoneriei

De la începuturile sale, Francmasoneria a urmat şi urmează cu consecvenţă cele Trei Mari Principii, respectiv:

- IUBIREA FRATERNĂ - aceasta însemnă că fiecare Francmason adevarat va manifesta toleranţă şi respect fata de opiniile semenilor săi şi se va comporta în orice împrejurare cu bunătate şi înţelegere faţă de orice fiinţă umană.

- ÎNTR-AJUTORAREA - aceasta însemnând că toţi Francmasonii sunt învăţaţi să practice aceasta virtute, nu numai pentru membrii familiei sale ci şi faţă de membrii societăţii în care trăiesc, principiu ce trebuie urmat prin eforturi individuale. Soarta orfanilor, suferinzilor şi a celor vârstnici a constituit din cele mai vechi timpuri o preocupare permanentă a membrilor Ordinului.

- ADEVĂRUL - constituie pentru Francmasoni piatra de încercare a instruirii lor, acest principiu trebuind să prevaleze în orice imprejurare s-ar afla.

Francmasonii cred cu tărie că transpunerea în viaţă a acestor trei principii este singura cale de atingere a celor mai înalte standarde comportamentale ale vieţii fiecărei fiinţe umane. "
Voi reveni ptr ca si acesta este un serial...

Esoterism 1-urmareste filmul "Esoteric agenda"

Exista o Planificare Ascunsa in spatele fiecarei fatete a vietii terestre despre care credeam odinioara ca este independenta. Exista grupari ale "Elitei" planetare ce guverneaza aproape fiecare organizatie politica, economica, sociala, corporatista etc., ba chiar si ONG-uri sau unele organizatii ce "se opun" sistemului. Acest film prezinta rezultatele muncii asidue si a cercetarilor unor specialisti din aceste domenii, in speranta ca expunerea acestor descoperiri va ajuta la redarea viitorului planetei proprietarilor de drept: oamenii.

De la lumea adunate si la lume-napoi date 1

No comment...

Mari pianisti ai lumii - sectiunea blues,rock,new age 1

Iarasi e complicat.Am rezolvat oarecum sectiunile de muzica exacta si de jazz , dar ceea ce urmeaza este si mai greu.Cum sa incadrez ceva care sa nu fie muzica exacta (clasica era sa zic) sau jazz...pai mai simplu cum fac americanii ...i-au spus rock,in cazul meu blues-rock.Aici e vorba de clapari,de keyboarderi,de organisti...spuneti-le cum vreti.Am reusit sa fac un clasament foarte subiectiv.
Pe locul 10 este Yanni...

Giannis Chrysomallis s-a nascut in Grecia la Kalamata , pe 14 noiembrie 1954.Pana la 18 ani a fost autodidact,iar la 18 ani incepe sa studieze la universitatea din Minnesota,iar acolo intalneste o trupa intitulata Chameleon

Mari pianisti ai lumii - sectiunea jazz 1

Mi se pare ciudat,v-am spus sa fac clasamente,dar stiu ca noi oamenii facem asta chiar daca ne pricepem chiar daca nu.Am trecut la jazz,dar si aici am avut multe probleme.Pana la urma mi-a iesit un clasament cu care s-ar putea sa nu fiti de acord...
Pe locul 10 ,in clasamentul meu este Art Tatum.
S-a nascut la Toledo Ohio ,pe 13 octombrie 1909.A avut cataracta inca de mic,iar la 20 de ani a ramas orb.La 18 ani,in 1927 incepe sa cante la Toledo la radio WSPD sub numele de Arthur Tatum.A introdus in arta sa interpretativa o serie de noutati ale vremii dintre care amintim:un balans de swing ceva mai pronuntat,ca si folosirea intr-o maniera personala a cadentelor.O alta inovatie a lui Art tatum a fost aceea a folosirii pronuntate a scarii pentatonice.Deasemenea Art Tatum a fost acela care a inceput sa cante diverse piese cu alte armonii insa... a fost recunoscut de cea mai mare parte a lumii de jazz americane ca unul dintre cei mai mari pianisti de jazz al tuturor timpurilor.A incetat din viata pe 5 noiembrie 1956 la numai 47 de ani. A primit premiul Grammy post-mortem pentru intreaga cariera in anul 1989

Mari pianisti ai lumii - sectiunea muzica exacta 1

Am trecut si de primul deceniu de secol 21. Se intoarce lumea la treaba...Hai Romania la munca!!! Daca nu muncesti ai sa ramai la coada Europei...in fine ...cine sunt eu sa fac morala...inapoi la oile mele...incep un ciclu si ma bucur tare mult ca pot sa va prezint niste oameni minunati. E vorba despre marii pianisti ai acestei lumi. Am sa-i prezint intercalati sa nu va plictisiti...am sa fac un clasament,de fapt mai multe...cine sunt eu sa-i clasific pe acesti super-oameni???...nu stiu...oricum e clasamentul meu,subiectiv,sper sa va placa treaba asta...o precizare...ce inseamna muzica exacta? - muzica "clasica"(cum adica muzica clasica ce Beatles nu e clasica?...ba e...),muzica "grea" (cum adica "grea" dar Emerson,Lake & Palmer sau Yes sau Dream theater cum e...),muzica "culta" (si Pink Floyd e "inculta"?)...nici un apelativ nu se potriveste,in afara de cel de muzica exacta,adica acea muzica pe care o canti dupa o partitura fixa.Aici mai merge.la rock,blues sau jazz nu avem o partitura exacta. Nu eu am spus asta. A spus-o un tip pe care il chema Leonard Bernstein. Unul dintre marii dirijori ai acestei lumi...incepem...deci pianisti de muzica exacta...pe locul 10 - LAZAR BERMAN

Lazar Berman (n. 26 februarie 1930, Leningrad - d. 6 februarie 2005, Florenţa) a fost un pianist rus.Pe numele său complet, Lazar Naumovich Berman, începe sa studieze pianul cu mama sa Anna ( elevă a lui Skriabin şi Prokofiev ) şi la numai 10 ani concerta cu Orchestra Filarmonică din Moscova .Ziarele l-au denumit "ultimul mare romantic al pianisticii ruse", devine de tânăr faimos pentru tehnica sa pianistică incredibilă şi intră în legendă faptul că putea cânta ultima mişcare a sonatei no 2 de Chopin în mai puţin de 50 de secunde .Câştigător al Concursului Franz Liszt de la Budapesta şi Concursului Regina Elisabeta din Belgia , este socotit " al doilea Liszt " . Impresionat de discul lui Lazar Berman cu cele 12 studii transcedentale ale lui Liszt , un mare impresar îi organizează un mare turneu în America, la mijlocul anilor '70.În 1990 se mută împreună cu soţia (Valentina Berman, tot pianistă, absolventă a Conservatorului din Moscova, profesoară de pian la Accademia di Musica di Firenze) în Italia. Începe să predea pianul la Accademia di Imola şi la Conservatorul Franz Liszt din Weimar ( Germania ) pentru ca din 2000 să îşi mute catedra de pian la Accademia Europea di Musica (Erba, Italia ). Din 1995 locuieşte la Florenţa , unde va deceda în 2005.Fiul său , Pavel Berman este violonist şi dirijor .Obişnuia să spună că " o carieră se întâmplă dacă iubeşti muzica , dar dacă nu se întâmplă , nu fii trist , oricum rămâi cu muzica pe care o iubeşti".

Trupa lui Othello - Pisica mea pisica ta (live)

Trupa Othello - Iubita mea e o jartea(live)

Trupa Othello - Esti doar o teapa (live)

Despre trupa Othello 3

La 4 mai 2007 cunosteam niste baieti dornici sa cante . Vreme de 16 luni , mai exact pana la mijlocul lui septembrie 2008 am experimentat tot felul de lucruri . In primul rand am cautat sa vad care isi doreste cu adevarat sa cante , sa fie artist cu adevarat . Am mai spus faptul ca au trecut in aceasta perioada prin cooperativa Othello vreo 30 de tobosari,basisti,chitaristi,soliste. In 11 septembrie 2008 acest proces s-a incheiat. Se stiau deja aproximativ 50-60 de piese. Intre timp,din pacate au mai plecat oameni . La 11 septembrie eram 9 . Unul a plecat dupa 3 zile . Altul a plecat la sfarsitul lui 2008.
Amandoi au motivat faptul ca nu fac fata cerintelor si ca nu se regasesc in acest proiect . Ultimul a plecat in urma cu 3 luni . Pentru ca a avut 2 ani la dispozitie sa se integreze si cu toate ca a avut toate conditiile sa o faca nu a reusit.Astfel incat am ramas doar 6. Oarecum ciudat e faptul ca trupa nu a scazut la capitolul performanta. Intre timp repertoriul trupei a ajuns la 150 de piese . Aici as vrea sa spun cateva lucruri.In primul rand repertoriul formatiei este organizat pe niste criterii foarte clar definite ,iar ele pornesc de la o realitate de piata . In general publicul de club,de teatru , de orice fel de happening muzical nu mai gusta o simpla insiruire de piese fara o poveste fara un fir rosu, fara ceva care sa aiba sare si piper. Si atunci lucrurile la Othello se comporta cam asa…M-am gandit sa fac niste “tribute”…s-au facut o gramada … am ales 2 titluri deloc abordate de colegii de breasla. De ce? E simplu . Ca sa ne putem identifica , ca sa oferim ceva nou si am abordat Abba si Dire Straits . Proiecte grele dar cu “lipici” la public. Apoi am schitat 2 spectacole , unul destinat cluburilor sub titulatura “Restituiri” si unul destinat teatrelor cu muzica romaneasca veche din zona Anton Pann , Barbu Lautaru , orchestrate si aranjate dpdv muzical in zona elctro-trance-new age si avand ca baza un libret in proza organizat in 12 tablouri.Asadar va fi muzica , proza si dans in acest spectacol caruia nu i-am hotarat inca numele.”Restituiri” este practic o serie de piese selectate cu grija din zona rock si folk a anilor 60-70 din Romania.Vor fi si invitati mai multi sau mai putini in functie de bugetul fiecarei reprezentatii in parte asa cum vor fi invitati si in spectacolul de muzica romaneasca veche pe acelasi calapod . Asadar deja 4 proiecte distincte …
Evident ca nu am dat deoparte capitolul muzica originala , dealtfel am mai spus…asta este pana la urma principala motivatie a oricarei trupe , a oricarui muzician , aceea de a lasa dupa el creatie . Piese ca “Pisica mea pisica ta” , “Iubita mea e o jartea” , “Esti doar o teapa” sunt piese pe care le promovam pe toate caile.La tv , la radio , pe internet . Promovarea este lenta dar sigura . Este lenta ptr ca nu exista un buget si nu exista sprijin din zona unei case de discuri sau din partea unui finantator . Este sigura pentru ca o facem zilnic cu seriozitate si incredere . Mai este o zona in care ne simtim foarte bine,adica zona de blues . Am inaugurat si acest proiect odata cu prezenta noastra la festivalul de blues de la Buzau . Spectacolul a fost un succes nu numai ptr ca noi ne-am simtit foarte bine acolo pe scena ci si ptr faptul ca publicul a intrat in povestea noastra.
Asadar sunt deja 6 proiecte distincte care insumeaza 75 de piese . Restul de 75 sunt destinate cluburilor unde se canta coveruri , petrecerilor de tot felul si restaurantelor.
Exista si un al 7-lea proiect distinct al trupei aflat in constructie si anume acoperirea unui repertoriu destinat contractelor in strainatate , iar aici sunt inca cel putin 50 de titluri altele decat cele de pana acum unde acoperim zona de muzica instrumentala , jazz-ul , ever-green-urile , pop-ul german , italian sau francez. Este nevoie de un astfel de proiect in cv-ul unui muzician sau al unei trupe? Parerea mea este ca da . Experienta rezultata din reprezentatii din afara tarii mi-a aratat ca e foarte important ptr un muzician adevarat sa detina si acest portofoliu . Pentru ca iti largesti viziunea asupra multor aspecte ale carierei de muzician si mai ales iesi din aceasta perspectiva a spatiului romanesc care s-ar putea de multe ori sa-ti dea o viziune limitata,deci gresita asupra unei situatii sau alta . Cred ca cel mai important argument este detasarea. Odata intors dupa cateva experiente in exterior reusesti sa vezi lucrurile aici in Romania dintr-o alta perspectiva , cu siguranta mai corecta. Vasazica vor fi pana la urma 200 de piese in repertoriu . Vor fi pana la urma vreo 8 tipuri de abordare a ceea ce trebuie sa faca o trupa de muzica pe scena . Asta este ceea ce aduce noi conceptul pe care a fost construita trupa lui Othello , iar eu chiar cred ca , cel putin in acest moment nu are nimeni in piata muzicala romaneasca , o astfel de abordare. Asta este ceea ce cred ca decupeaza trupa Othello in peisajul muzical romanesc.
Othello nu este o trupa de coveruri,Othello nu este o trupa de carciuma,Othello nu este o trupa de proiect,Othello nu este o trupa de blues.Othello este toate acestea la un loc.

Despre trupa Othello 2

1.Trupa lui Othello , in acest moment , este un obiectiv in constructie ,"under construction",ceea ce construim noi aici este o trupa "all around".Ce inseamna asta?adica o trupa care sa stie,sa "treaca",prin toate genurile muzicale,sa le "miroasa"un pic pe fiecare.Asta este un prim principiu fundamental pus de mult la baza de constructie a trupei lui Othello.Nu vreau sa fiu rau,urasc sa imi vorbesc colegii de rau,dar la multe trupe,daca te duci si ii intrebi daca stiu sa cante un standard de jazz sau blues,sau daca ii intrebi cateva notiuni fundamentale,repet fundamentale nu alte "fitze" de conservator din zona teoriei muzicale,sau daca ii asezi in diferite spatii de entertainment sa faca fata , ai sa vezi cu stupoare ca nu sunt in stare sau le da cu minus la multe din aceste capitole,doar la aceste capitole.Exista o diferenta esentiala intre muzicienii din Romania si cei din Occidentul european , nord-american sau chiar extrem oriental.Ceea ce face diferenta este scoala.In zona jazz-rock-pop oamenii aia inainte de a profesa se duc la o scoala,pe cand noi invatam asta "pe prispa" chiar si cand ai liceul de muzica sau conservatorul.Am mari retineri ca sectiile de jazz si "muzica usoara" de la Academia de muzica din Bucuresti sau Cluj sau Iasi au reusit sa preia din "aerul" vreunei institutii de profil din afara tarii,fie aceasta de la Budapesta sau New York.Daca esti muzician de rock,in Romania,esti luat la misto de o "anumita parte" a confratilor atunci cand canti o bossa-nova sau un standard de jazz.Problema e ca atunci cand intri in contact cu muzicieni de afara constati ca acolo lucrurile se comporta total diferit.De curand am auzit-o pe Ami Winhouse cantand in maniera jazz si asta poate fi un exemplu in acest sens.Nu mai vorbim despre albume de jazz apartinand unor artisti care nu au nici o treaba cu domeniul, Rod Stewart sau Robbie Williams...nu mai vorbim despre hit-uri mari de rock cantate in maniera de jazz cum este dublul album al lui Paul Anka binecunoscut dealtfel...Ce vreau sa spun...pe de-o parte ca incerc,macar in trupa mea,daca nu la alt nivel,sa statuez o anumita mentalitate care spune ca nu e deloc dezonorant ptr o trupa de rock sa cante intr-un restaurant,program de restaurant,ptr ca e greu sa ii faci,acolo,in acel spatiu,pe oamenii sa se simta bine,daca,evident nu stii "cu ce se mananca" treaba respectiva.Iar daca o trupa,ca e de rock,de blues,etc. reuseste in acel spatiu sa faca fata cerintelor si daca mai face si succes inseamna ca si-a facut treaba bine.Pana la urma asta este ceea ce conteaza.Pe de alta parte daca intrebi un muzician de jazz,in Romania,daca stie sa cante "Stairway to heaven" de la Zepp sau "Hey Joe" de la Hendrix,in primul rand iti rade in nas sau poate iti spune ca este sub demnitatea lui sa cante asa ceva...ba mai mult pentru cei care cante jazz,cafe-concert sau muzica clasica , muzica rock este acea zona in care se canta pe trei armonii,deci acei muzicanti nu sunt niste "muzicanti adevarati".Exista o zona care spune,de exemplu,ca muzica celor de la Beatles este o muzica proasta ptr ca majoritatea pieselor au un profil armonic simplu.In opinia acestor domni cu cat muzica respectiva este mai complicata cu atat ea e mai valoroasa.E mult de discutat pe aceasta tema.Eu ma voi limita aici in a vorbi despre trupa lui Othello care are ca si principiu acela ca vrea sa invete si Route 66 a lui Nat King si Sweet home Chicago a "fratilor blues",dar si I love rock'n'roll sau Twist and shout.Din pacate noi romanii si in zona muzicala mai avem multe capitole de parcurs in ceea ce se numeste mentalitate,toleranta si mai ales profesionalism care de cele mai multe ori nu este sinonim cu succesul.Apoi mai este aceasta treaba cu scoala.La noi ,inca , sunt foarte multi meseriasi care chiar sunt meseriasi,adica folosesc instrumentul sau vocea foarte bine dar care,nu stiu nici "o boaba" cum se spune...de ce?...pai de mai multe sau din mai multe cauze...a cantat la nunti,a castigat bani si a constatat ca nu are nevoie sa invete muzica...sau...e dotata de la bunul Dumnezeu cu sani proeminenti,cu picioare frumos construite,cu trasaturi frumoase ale fetei,cu expresie fermecatoare a ochilor,...ce mai...dar,cu o farama de voce,sau nu,chiar si cu voce...succesul vine foarte repede...ptr ca nu-i asa show bizz-ul este un domeniu stapanit de barbati in care evident femeile frumoase reusesc mai usor...si stiinta muzicii poate sa mai astepte...la ce-i trebuie?!?...e ca si cum un arhitect si-ar practica meseria fara sa cunoasca desen tehnic,sau un actor ar incerca sa joace pe scena fara sa stie sa citeasca,sau un scriitor care nu stie sa scrie etc...Cine isi inchipuie ca asta este o treaba in regula se inseala amarnic.Nu se poate numi profesionist cel care nu stie macar niste notiuni de baza despre muzica in general,despre instrumentul sau(si vocea e un instrument),cel care nu stie despre Bach,Beethoven,Pink Floyd,
Led Zeppelin,cel care nu intelege de ce canta tobosarul de la Eric Clapton asa si nu altcumva,de ce basistul de la Dream Theater canta asa cum canta,de ce chitaristul x este personal si de ce chitaristul y este ceva mai sters,etc.etc...Va sa zica...fara o suficienta pregatire teoretica,fara o suficienta cultura muzicala,fara o completa statuare a capitolului "cine sunt" si "ce vreau sa fac" in functie de piata,timpuri,spatiu geografic,profilul estetic personal e greu,e foarte greu sa ne numim profesionisti...iar daca nu vrem sa ne numim profesionisti inseamna ca facem muzica fie din hobby,fie de plictiseala sau mai stiu eu din ce cauza paralela cu aceasta arta si profesie. Si ca sa revin la ai mei,trupa lui Othello tine foarte mult sa mearga pe strada ei cu aceste principii in sac. Si mai ales trebuie sa ai rabdare si incredere foarte multa in ceea ce faci ,cu conditia , repet , sa stii cine esti , sa stii ce vrei sa faci si sa stii la ceea ce te raportezi.Asadar raspunsul la intrebarea de ce la mare,in Romania,la un restaurant e foarte simplu...pentru ca in portofoliul de experienta al unei trupe trebuie sa existe si acest capitol si anume cantatul in restaurant...e drept insa ca asta nu trebuie sa se intample prea mult pentru ca intervin alte riscuri care pot fi daunatoare.De aici,trecand si prin unu,doua sau maxim trei angajamente in strainatate si cantari de cover-uri in cluburi din Bucuresti sau din tara,cantatul la evenimente de firma sau la nunti , sunt niste etape care in opinia mea sunt absolut necesare in experienta dobandita a unei trupe sau a unui muzician profesionist.tot acest parcurs trebuie sa dureze intre 3 sau 5 ani timp in care trupa traieste,acumuleaza experienta,se perfectioneaza si creste in valoare.
2.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze.Adica trebuie sa-si promoveze muzica originala.Asta nu trebuie uitat niciodata.Motivul esential al existentei unei trupe,motivul esential al creerii si cresterii unui brand,motivul esential al fiecarui muzician , membru al unei trupe profesioniste este promovarea muzicii proprii...fara acest deziderat,tinta,motivatie,cum vrei sa-i spui , orice demers in acest sens mi se pare inutil.Mi se pare inutil sa imi fac o trupa,sau sa cant intr-o trupa care nu e in stare sa aiba acest principiu fundamental.Din pacate sunt o gramada de gasti in Romania care nu au o "directie" in acest sens si e mare pacat ptr ca sunt trupe bune si foarte bune , cu muzicieni care ar putea face mult mai mult decat fac...din pacate exista alte "prioritati"...fie se spune "ca sa am succes trebuie sa cant o muzica fara valoare ptr mine" , fie se spune "traiesc intr-o tara in care valoarea nu este apreciata"...sau pur si simplu ori sunt foarte comozi,fie sunt condusi in viata de diverse vicii (bautura,droguri),fie se "predau" in sensul ca nu mai au incredere,nu mai au speranta si ajung sa faca aceasta meserie doar ptr bani.Eu(noi)credem asa : trupa lui Othello daca nu compune nu exista.Trupa lui Othello trebuie sa produca muzica in care sa se simta cel mai bine,iar mesajul trebuie sa fie incarcat de cea mai mare sinceritate,ptr ca lipsa de sinceritate se simte imdeiat la public.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze,chiar daca intreg spatiul media ii va fi impotriva.Cu alte cuvinte suntem hotarati sa ne promovam , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la radio ca muzica noastra "nu se potriveste pe politica sau formatul radio-ului respectiv" , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la televiziune ca suntem nu stiu cum,ca nu avem nu stiu ce sau nu stiu cum,sau pur si simplu nu ni se raspunde la telefon , sau ca nu avem ce sa cautam in ziare daca nu ne-am dezbracat in piata Romana sau nu am fost prinsi cu droguri la Universitate , ptr ca de cele mai multe ori daca spui ca urmaresti nu stiu ce performante muzicale,sau urmaresti nu stiu ce tip de mesaj unitar in textele pieselor tale,sau ca incerci sa promovezi un anumit tip de gen muzical,asta este total,dar total neinteresant pentru un ziar,in schimb daca te dezbraci in piata Romana si strigi traiasca Ben Laden si mai chemi si vreo trei cunostiinte de pe la televiziuni,in mod sigur vei fi in atentia presei...insa,nu vreau sa ne creem nu stiu ce imagine "soc",nu vreau sa-mi inventez subiecte de presa de genul "Othello are un copil din flori in Madagascar",nu vreau sa cant "latino" ptr ca nu stiu ce patron de succes de casa de discuri s-a trezit dimineata pe muzica lui Pepe,iar la intalnirea cu mine ma conditioneaza contractual cerandu-mi sa cant latino si nu muzica asta cu "prea multe chitari" care nu se vinde...sigur ca creionand o astfel de imagine iti vine sa te apuci de "spatii verzi"...dar nu asta e solutia.Cu conditia esentiala ca ceea ce tu propui are valoare,in primul rand ptr tine,trebuie sa ai rabdare si incredere ca pana la urma muzica ta va ajunge in constiinta marelui public.
Nu sunt Marius Moga si nici Robert Plant.Nu sunt nici Costi Ionita sau Roger Waters.Cu atat mai putin Dan Popi sau Quincy Jones.Am insa , sincer, toata consideratia ptr cei citati mai sus ptr ca sunt oameni de succes,fiecare la nivelul lor,fiecare dezvoltandu-se asa cum a crezut mai bine,e loc sub soare ptr toata lumea...
Eu sunt ceea ce sunt si mai ales sunt convins ca ceea ce producem noi va fi de succes peste un an,trei sau cinci
Si asta cred ca va fi perioada in care vom intra in constiinta publicului.Iti trebuie 3 sau 5 ani ca sa poti intra cu succes in atentia publicului tau.cu conditia,repet,sa te promovezi in toata aceasta perioada cu toata puterea .
Ceea ce stiu este ca "Love me tender" , "Shine on your crazy diamond" sau "Imagine" ca si multe alte piese se vor canta si peste 50 sau 100 de ani.Nu intentionam sa fim o trupa de "o vara" si "hai repede sa mearga banu",iar daca o piesa dintr-o suta a reusit sa treaca examenul timpului,singurul examen care determina valoarea artistica,atunci se cheama ca nu am trait si muncit degeaba...
3.In loc de final...Trupa lui Othello nu e ceva extraordinar,stim sa ne vedem lungul nasului,nu vom fi aroganti niciodata,ptr ca stim ca modestia este o floare rara in gradina muzicii romanesti,nu vom fi "vocali" ptr ca nu-i asa numai "vacarii" sunt tari in gura...Ne urmarim cu modestie,cu discretie si cu demnitate telurile,iar D-zeu sunt convins ca se amuza de planurile noastre de aceea nu ne luam foarte in serios...

Despre trupa Othello 1

Cand stau sa ma gandesc acum, mi se pare firesc. Aveam de mult, in proiect, sa imi fac propria gasca. De fapt dintotdeauna. Mi s-a cristalizat ceva in cap in ultimii 2 ani. Initial am incercat sa construiesc teoretic un proiect de nisa si oarecum cu un puternic profil ne-comercial. Mi-am dat seama cand am inceput sa-l profilez in practica, adica sa incep sa astern in calculator niste idei ca nu ma reprezinta in totalitate. Actuala trupa a lui Othello s-a nascut oarecum firesc. In primul rand ca urmare a unei experiente de un an si jumatate in care am experimentat mai multe variante. A fost la inceput Offroad. De fapt era initiativa unor tineri, toti din Onesti la care s-a alaturat un "batran" care tocmai ce se reapucase de batut in tobe. El m-a invitat sa pastoresc trupa. Am acceptat, dar parca era ceva nefiresc cel putin pentru mine. Spre sfarsitul anului trecut, 2007, am inceput proiectul de asezare in pagina a firmei Milcof Music. In paralel, incepand cu ianuarie 2008 am inceput sa schimb la fata Offroad-ul. I-am dat si un alt nume. Fabrika. Si a inceput munca. De lucrat repertoriu, de invatat ce si cum trebuie cantat, mai ales la capitolul voci, dar si la capitolul instrumente si orchestratie. Apoi am mai dat drumul la un alt proiect. Se numea Xanadu. Am mai adunat niste tineri dornici de afirmare. A mai fost intre timp si asocierea la proiectul Claudiu Mirica & Retro band. Discografic,albumul Retro a fost prima mea experienta in calitate de producator muzical si continuarea muncii de orchestrator. Apoi a urmat demararea proiectului Alexandra Ungureanu Band, proiect care se deruleaza si astazi, in paralel cu trupa Othello. La un moment dat viata mea era impartita in doua domenii de activitate. Pe de-o parte constructia firmei. Pasi mici, munca multa. Iti trebuie cel putin 3 ani de zile pentru a te aseza pe piata. Lucrul acesta este foarte important, pentru ca am invatat in ultimii 12 ani ca, daca poti si daca stii, cel mai bine este sa iti manageriezi propriul proiect. E cel mai bine asa. O data cu demararea proiectului cu Alexandra si Claudiu din ce in ce mai multi solisti erau interesati sa le construiesc un background de scena, adica o trupa care sa cante live. Am purtat discutii cu mai multi solisti. Catalin Crisan, Cristina Rus sau Nicola. Din pacate sau din fericire aceste discutii nu au dus la nimic concret. Spun din fericire pentru ca la un moment dat mi-am dat seama ca deja ma bagasem in prea multe lucruri si nu reuseam sa le cristalizez asa cum mi-as fi dorit, fie din lipsa de timp, fie din lipsa de resurse. Dupa o analiza mai atenta, la inceputul lui septembrie am hotarat sa fac din doua trupe una singura. Astfel au disparut Fabrika si Xanadu si a aparut Othello. Din punct de vedere al instrumentistilor si solistilor folositi sau testati au fost in 6 luni o adevarata agitatie. Peste 25 de oameni au trecut prin furcile caudine ale acestei lucrari. Othello a aparut ca trupa dintr-o necesitate fireasca de calitate, continuitate si eficienta. La tobe este Felix Sfura.Este un tobosar cu multa experienta, varsta si calitatile profesionale si umane il caracterizeaza ca atare. La bas este Dan Ignat. Este unul dintre cei 3 onesteni care s-au hotarat sa vina in Bucuresti ca sa se exprime muzical. La chitara este Luca Marius, prietenul, colegul si asociatul meu. Un personaj cu o uluitoare determinare, cu un bagaj cultural peste media europeana si unul dintre putinii oamenii pe care ma pot baza cu adevarat. La clape este Lorin Ciobaca. Are doar 21 de ani. Adica jumatatea varstei mele. Lorin este copilul meu spiritual. Student la Academia de muzica, in ultimul an, Lorin are toate sansele sa ajunga in cativa ani unul dintre cei mai completi clapari din Romania. Unul dintre vocali, dar si unul dintre chitaristi este Geo, George Liliac, dotat cu un talent si cu o voce dintre cele mai bune. Am reusit sa adun doua fete de isprava. Au trecut in 6 luni, intr-un fel sau altul peste 10 fete care doreau sa cante, care doreau sa faca din muzica o meserie cu adevarat. Georgiana Renciuc si Georgiana Dragnoi nu numai ca sunt talentate si frumoase, dar au si avantajul unor varste extrem de frumoase, prima are 18 ani iar cea de a doua 21, dar au si acel dat de la D-zeu care se numeste determinare. Apoi se potrivesc foarte bine si la felul in care arata si la felul in care canta, ceea ce este rar si foarte important. Cam asta este componenta trupei lui Othello. Ce canta trupa lui Othello? Pai are doua tipuri de repertoriu. Unul de cover-uri. Am sa reiau tema aceasta cu coverurile intr-o alta postare. Iar celalalt de muzica originala. Si cum totul trebuia sa se intample natural sau sa nu se intample, rezolvarea a venit prin reinnodarea unui proiect mai vechi, tot de mine infiintat si pastorit muzical care se numea prin anii 95-97, trupa Est. Acea trupa scotea un album care se numeste Zeii de hartie. Am regasit cu bucurie acest album si am hotarat sa preluam niste piese de la Est si sa le ducem mai departe, cu o alta haina orchestrala si care va fi baza primului album al trupei. "Lumea lui Othello".Trupa lui Othello se infiinta la 11 septembrie 2008. Dupa numai o luna a avut si prima aparitie in public. Se intampla la Becker Brau Live Music, exact pe 11 octombrie 2008.

Othello - Ganduri

Claudiu Mirica - Prieten drag

Alexandra Ungureanu band - Man I feel like a woman

Mike & the blue spirit - Texas Flood (1997)

Iris - Sa nu crezi nimic (2001)

Iris & Felicia Filip - De vei pleca (2000)

Othello la Bluzau editia XIV 20 noiembrie 2009 s.a.

            Am fost in ultima luna la diverse emisiuni.Am inceput prin a fi la “Muzica si muzichie” la TVr 2.Realizator un vechi promoter de muzica romaneasca,Cristi Paunescu,muzicant si el la origine,clapar,e bine ce face,promoveaza trupe mai putin cunoscute,trupe noi …S-a inregistrat in studioul muzical dar la subsol unde se facea inainte Taverna.Am inceput prin a inregistra piesele muzicale,am adus sculele in studio,le-am montat,am inceput sa facem probe de sunet.Asta a durat ceva. Din pacate a durat destul de mult si am intrat in criza de timp. Am fost programati in aceiasi emisiune cu formatia Zob. Au fost foarte ok baietii , oricum eu cu ei ma stiu de multa vreme,cu tobosarul am fost coleg la radio Romantic intre 93’ si 95’ ,iar mai tarziu am facut cu ei si o gala Tele 7. Cu managerul lor , Sorin Sfarlea , am lucrat iarasi destul de mult,legat de muzica de la Tele 7 pe vremea cand eram acolo redactor sef sau legat de Iris…Ma rog pana la urma mai intarziati ,mai pe fuga ,mai cu ceva nervi am reusit sa terminamm cu bine emisiunea.Nu am fost multumit de urmatoarele lucruri:

            -nu am reusit sa transmit in interviu exact mesajele pe care le-am dorit,este strict o problema personala. Mai exact mi-am dorit sa exprim ce inseamna trupa Othello .

            -nu s-au dat integral piesele ABBA si Calling Elvis - au sunat prost.

Cam asta despre Muzica si muzichie.Apoi am fost la Horia Moculescu la “Atentie se canta”. Si aici au fost probleme. Am intarziat o ora din cauza traficului…nu e normal sa faci de la Universitate pana la televiziune 2 ore…in fine…Evident ca Horia nu a uitat sa remmemoreze momentul in care am fost alaturi de el intr-un turneu in Canada pe care l-am facut impreuna cu Mariana Mihut,Victor Rebengiuc,Paula Seling,Narcisa Suciu si Silvia Stefanescu.

Daca la Muzica si muzichie am cantat aproape 8 piese ,aici am cantat 3 . In principal intentionez sa promovez cele 3 piese – Pisica mea pisica ta , Esti doar o teapa si Iubita mea e o jartea. A fost interesant ca la aceste 3 emisiuni a fost ca la o cantare normala ptr ca s-a cantat full live.Tot asa s-a intamplat si la emisiunea Sala de repetitii de la Radio 3 net unde am cantat si vorbit vreme de 90 de minute.Tot live s-a cantat.

 Am avut si o cantare , pe bune,la Hard rock café alaturi de Silvia Stefanescu , Analia Selis si Mike Godoroja & blue spirit intr-un eveniment caritabil intitulat Pinktober.

Am fost si la radio Bucuresti unde am stat aproape 2 ore in direct unde am vorbit de toate unde am difuzat 7 piese cu Othello, in rest…

Am avut o cantare la un party privat la Rin Grand hotel si ultima sambata asta la Prometheus. La Prometheus a fost mult mai bine decat m-am asteptat. In primul rand clubul a fost redeschis de curand si imi era teama de starea instalatiei de sunet , apoi nu il cunosteam pe sunetistul clubului. Din fericire lucrurile s-au comportat bine. Sunetul a fost bun. Ne-am auzit bine pe scena  si s-a auzit bine in general. E o atmosfera intima la Prometheus care mie personal imi place foarte mult. Ne-am simtit bine , s-a cantat bine , iar publicul s-a bucurat , a cantat , a batut din palme , in concluzie cantarea a fost un succes . Cred ca impreuna cu o promovare corecta si cu un program diversificat putem sa adunam un public suficient de numeros si suficient de avizat ca sa creem din Prometheus un spatiu cu muzica de calitate asa cum era acum ceva vreme inainte . Trupa creste . Creste in competenta si profesionalism , creste in constiinta publicului . Nu in ultimul rand,am fost la Bluzau. A fost super.
O cantare de "blues cu pianul" care ne-a facut sa ne simtim foarte bine

cu Undercover la Mamaia 2008

O trupa excelenta cu care cantarea era de la foarte bine in sus. O perla a Buzaului - Undercover
Aici o piesa a lui Tahamata...

despre trupa lui Othello

N-am mai postat nimic de mult...Ok...sper sa nu ma certati prea tare....am fost la mare...trupa lui Othello a fost la mare,a cantat la mare,la terasa hotelului Delta din Jupiter.Din pacate in acest moment nu am poze de acolo.Cu prima ocazie promit sa le postez.Ce a cautat trupa lui Othello pe litoralul romanesc si la un restaurant?...poate unii rad sau poate unii vor avea o parere proasta despre noi "uite si pe astia...pana la urma tot lautari sunt"...pana la urma oricine este liber sa creada orice despre oricine...nu?...dupa opinia mea(a noastra)lucrurile s-au intamplat si se intampla , cam asa...
1.Trupa lui Othello , in acest moment , este un obiectiv in constructie ,"under construction",ceea ce construim noi aici este o trupa "all around".Ce inseamna asta?adica o trupa care sa stie,sa "treaca",prin toate genurile muzicale,sa le "miroasa"un pic pe fiecare.Asta este un prim principiu fundamental pus de mult la baza de constructie a trupei lui Othello.Nu vreau sa fiu rau,urasc sa imi vorbesc colegii de rau,dar la multe trupe,daca te duci si ii intrebi daca stiu sa cante un standard de jazz sau blues,sau daca ii intrebi cateva notiuni fundamentale,repet fundamentale nu alte "fitze" de conservator din zona teoriei muzicale,sau daca ii asezi in diferite spatii de entertainment sa faca fata , ai sa vezi cu stupoare ca nu sunt in stare sau le da cu minus la multe din aceste capitole,doar la aceste capitole.Exista o diferenta esentiala intre muzicienii din Romania si cei din Occidentul european , nord-american sau chiar extrem oriental.Ceea ce face diferenta este scoala.In zona jazz-rock-pop oamenii aia inainte de a profesa se duc la o scoala,pe cand noi invatam asta "pe prispa" chiar si cand ai liceul de muzica sau conservatorul.Am mari retineri ca sectiile de jazz si "muzica usoara" de la Academia de muzica din Bucuresti sau Cluj sau Iasi au reusit sa preia din "aerul" vreunei institutii de profil din afara tarii,fie aceasta de la Budapesta sau New York.Daca esti muzician de rock,in Romania,esti luat la misto de o "anumita parte" a confratilor atunci cand canti o bossa-nova sau un standard de jazz.Problema e ca atunci cand intri in contact cu muzicieni de afara constati ca acolo lucrurile se comporta total diferit.De curand am auzit-o pe Ami Winhouse cantand in maniera jazz si asta poate fi un exemplu in acest sens.Nu mai vorbim despre albume de jazz apartinand unor artisti care nu au nici o treaba cu domeniul, Rod Stewart sau Robbie Williams...nu mai vorbim despre hit-uri mari de rock cantate in maniera de jazz cum este dublul album al lui Paul Anka binecunoscut dealtfel...Ce vreau sa spun...pe de-o parte ca incerc,macar in trupa mea,daca nu la alt nivel,sa statuez o anumita mentalitate care spune ca nu e  deloc dezonorant ptr o trupa de rock sa cante intr-un restaurant,program de restaurant,ptr ca e greu sa ii faci,acolo,in acel spatiu,pe oamenii sa se simta bine,daca,evident nu stii "cu ce se mananca" treaba respectiva.Iar daca o trupa,ca e de rock,de blues,etc. reuseste in acel spatiu sa faca fata cerintelor si daca mai face si succes inseamna ca si-a facut treaba bine.Pana la urma asta este ceea ce conteaza.Pe de alta parte daca intrebi un muzician de jazz,in Romania,daca stie sa cante "Stairway to heaven" de la Zepp sau "Hey Joe" de la Hendrix,in primul rand iti rade in nas sau poate iti spune ca este sub demnitatea lui sa cante asa ceva...ba mai mult pentru cei care cante jazz,cafe-concert sau muzica clasica , muzica rock este acea zona in care se canta pe trei armonii,deci acei muzicanti nu sunt niste "muzicanti adevarati".Exista o zona care spune,de exemplu,ca muzica celor de la Beatles este o muzica proasta ptr ca majoritatea pieselor au un profil armonic simplu.In opinia acestor domni cu cat muzica respectiva este mai complicata cu atat ea e mai valoroasa.E mult de discutat pe aceasta tema.Eu ma voi limita aici in a vorbi despre trupa lui Othello care are ca si principiu acela ca vrea sa invete si Route 66 a lui Nat King si Sweet home Chicago a "fratilor blues",dar si  I love rock'n'roll sau  Twist and shout.Din pacate  noi romanii si in zona muzicala mai avem multe capitole de parcurs in ceea ce se numeste  mentalitate,toleranta si mai ales profesionalism care de cele mai multe ori nu este sinonim cu succesul.Apoi mai este aceasta treaba cu scoala.La noi ,inca , sunt foarte multi meseriasi care chiar sunt meseriasi,adica folosesc instrumentul sau vocea foarte bine dar care,nu stiu nici "o boaba" cum se spune...de ce?...pai de mai multe sau din mai multe cauze...a cantat la nunti,a castigat bani si a constatat ca nu are nevoie sa invete muzica...sau...e dotata de la bunul Dumnezeu cu sani proeminenti,cu picioare frumos construite,cu trasaturi frumoase ale fetei,cu expresie fermecatoare a ochilor,...ce mai...dar,cu o farama de voce,sau nu,chiar si cu voce...succesul vine foarte repede...ptr ca nu-i asa show bizz-ul  este un domeniu stapanit de barbati in care evident femeile frumoase reusesc mai usor...si stiinta muzicii poate sa mai astepte...la ce-i trebuie?!?...e ca si cum un arhitect si-ar practica meseria fara sa cunoasca desen tehnic,sau un actor ar incerca sa joace pe scena fara sa stie sa citeasca,sau un scriitor care nu stie sa scrie etc...Cine isi inchipuie ca asta este o treaba in regula se inseala amarnic.Nu se poate numi profesionist cel care nu stie macar niste notiuni de baza despre muzica in general,despre instrumentul sau(si vocea e un instrument),cel care nu stie despre Bach,Beethoven,Pink Floyd,
Led Zeppelin,cel care nu intelege de ce canta tobosarul de la Eric Clapton asa si nu altcumva,de ce basistul de la Dream Theater canta asa cum canta,de ce chitaristul x este personal si de ce chitaristul y este ceva mai sters,etc.etc...Va sa zica...fara o suficienta pregatire teoretica,fara o suficienta cultura muzicala,fara o completa statuare a capitolului "cine sunt" si "ce vreau sa fac" in functie de piata,timpuri,spatiu geografic,profilul estetic personal e greu,e foarte greu sa ne numim profesionisti...iar daca nu vrem sa ne numim profesionisti inseamna ca facem muzica fie din hobby,fie de plictiseala sau mai stiu eu din ce cauza paralela cu aceasta arta si profesie. Si ca sa revin la ai mei,trupa lui Othello tine foarte mult sa mearga pe strada ei cu aceste principii in sac. Si mai ales trebuie sa ai rabdare si incredere foarte multa in ceea ce faci ,cu conditia , repet , sa stii cine esti , sa stii ce vrei sa faci si sa stii la ceea ce te raportezi.Asadar raspunsul la intrebarea de ce la mare,in Romania,la un restaurant e foarte simplu...pentru ca in portofoliul de experienta al unei trupe trebuie sa existe si acest capitol si anume cantatul in restaurant...e drept insa ca asta nu trebuie sa se intample prea mult pentru ca intervin alte riscuri care pot fi daunatoare.De aici,trecand si prin unu,doua sau maxim trei angajamente in strainatate si cantari de cover-uri in cluburi din Bucuresti sau din tara,cantatul la evenimente de firma sau la nunti , sunt niste etape care in opinia mea sunt absolut necesare in experienta dobandita a unei trupe sau a unui muzician profesionist.tot acest parcurs trebuie sa dureze intre 3 sau 5 ani timp in care trupa traieste,acumuleaza experienta,se perfectioneaza si creste in valoare.
2.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze.Adica trebuie sa-si promoveze muzica originala.Asta nu trebuie uitat niciodata.Motivul esential al existentei unei trupe,motivul esential al creerii si cresterii unui brand,motivul esential al fiecarui muzician , membru al unei trupe profesioniste este promovarea muzicii proprii...fara acest deziderat,tinta,motivatie,cum vrei sa-i spui , orice demers in acest sens mi se pare inutil.Mi se pare inutil sa imi fac o trupa,sau sa cant intr-o trupa care nu e in stare sa aiba acest principiu fundamental.Din pacate sunt o gramada de gasti in Romania care nu au o "directie" in acest sens si e mare pacat ptr ca sunt trupe bune si foarte bune , cu muzicieni care ar putea face mult mai mult decat fac...din pacate exista alte "prioritati"...fie se spune "ca sa am succes trebuie sa cant o muzica fara valoare ptr mine" , fie se spune "traiesc intr-o tara in care valoarea nu este apreciata"...sau pur si simplu ori sunt foarte comozi,fie sunt condusi in viata de diverse vicii (bautura,droguri),fie se "predau" in sensul ca nu mai au incredere,nu mai au speranta si ajung sa faca aceasta meserie doar ptr bani.Eu(noi)credem asa : trupa lui Othello daca nu compune nu exista.Trupa lui Othello trebuie sa produca muzica in care sa se simta cel mai bine,iar mesajul trebuie sa fie incarcat de cea mai mare sinceritate,ptr ca lipsa de sinceritate se simte imdeiat la public.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze,chiar daca intreg spatiul media ii va fi impotriva.Cu alte cuvinte suntem hotarati sa ne promovam , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la radio ca muzica noastra "nu se potriveste pe politica sau formatul radio-ului respectiv" , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la televiziune ca suntem nu stiu cum,ca nu avem nu stiu ce sau nu stiu cum,sau pur si simplu nu ni se raspunde la telefon , sau ca nu avem ce sa cautam in ziare daca nu ne-am dezbracat in piata Romana sau nu am fost prinsi cu droguri la Universitate , ptr ca de cele mai multe ori daca spui ca urmaresti nu stiu ce performante muzicale,sau urmaresti nu stiu ce tip de mesaj unitar in textele pieselor tale,sau ca incerci sa promovezi un anumit tip de gen muzical,asta este total,dar total neinteresant pentru un ziar,in schimb daca te dezbraci in piata Romana si strigi traiasca Ben Laden si mai chemi si vreo trei cunostiinte de pe la televiziuni,in mod sigur vei fi in atentia presei...insa,nu vreau sa ne creem nu stiu ce imagine  "soc",nu vreau sa-mi inventez subiecte de presa de genul "Othello are un copil din flori in Madagascar",nu vreau sa cant "latino" ptr ca nu stiu ce patron de succes de casa de discuri s-a trezit dimineata pe muzica lui Pepe,iar la intalnirea cu mine ma conditioneaza contractual cerandu-mi sa cant latino si nu muzica asta cu "prea multe chitari" care nu se vinde...sigur ca creionand o astfel de imagine iti vine sa te apuci de "spatii verzi"...dar nu asta e solutia.Cu conditia esentiala ca ceea ce tu propui are valoare,in primul rand ptr tine,trebuie sa ai rabdare si incredere ca pana la urma muzica ta va ajunge in constiinta marelui public.
Nu sunt Marius Moga si nici Robert Plant.Nu sunt nici Costi Ionita sau Roger Waters.Cu atat mai putin Dan Popi sau Quincy Jones.Am insa , sincer, toata consideratia ptr cei citati mai sus ptr ca sunt oameni de succes,fiecare la nivelul lor,fiecare dezvoltandu-se asa cum a crezut mai bine,e loc sub soare ptr toata lumea...
Eu sunt ceea ce sunt si mai ales sunt convins ca ceea ce producem noi va fi de succes peste un an,trei sau cinci
Si asta cred ca va fi perioada in care vom intra in constiinta publicului.Iti trebuie 3 sau 5 ani ca sa poti intra cu succes in atentia publicului tau.cu conditia,repet,sa te promovezi in toata aceasta perioada cu toata puterea .
Ceea ce stiu este ca "Love me tender" , "Shine on your crazy diamond" sau "Imagine" ca si multe alte piese se vor canta si peste 50 sau 100 de ani.Nu intentionam sa fim o trupa de "o vara" si "hai repede sa mearga banu",iar daca o piesa dintr-o suta a reusit sa treaca examenul timpului,singurul examen care determina valoarea artistica,atunci se cheama ca nu am trait si muncit degeaba...
3.In loc de final...Trupa lui Othello nu e ceva extraordinar,stim sa ne vedem lungul nasului,nu vom fi aroganti niciodata,ptr ca stim ca modestia este o floare rara in gradina muzicii romanesti,nu vom fi "vocali" ptr ca nu-i asa numai "vacarii" sunt tari in gura...Ne urmarim cu modestie,cu discretie si cu demnitate telurile,iar D-zeu sunt convins ca se amuza de planurile noastre de aceea nu ne luam foarte in serios...

Muzica si "muzica" din Romania

Forumuri , bloguri , pareri , critica muzicala , stim ce e prost , stim ce e bun , stim ce ne place , stim ce nu ne place , credem ca suntem lideri de opinie , vrem sa fim formatori de opinie , sau pur si simplu strigam ce nu ne convine. Mai departe nu se intampla nimic. Cainii latra ursul merge, dar parca am uitat sa ascultam si ne place sa ne auzim vorbind, oricum criticand. De FACUT ceva nu face nimeni nimic, in schimb comentam, dam sfaturi, injuram si mai ales facem misto, facem CATERINCA…cel mai iubit sport al poporului roman,intr-un clasament in care nu lipseste smecheria,pacaleala,egoismul,violenta,prostia.
1. Cred ca este in gena poporului roman aceasta tendinta in a nu face daca se poate nimic si de a primi totul de-a gata, daca se poate cat mai mult si de cea mai buna calitate. Suntem in stare sa nu facem nimic ptr a obtine ceva,iar daca cineva ne da ceva gratis reusim cu un talent unic sa criticam ceea ce primim ca nefiind bun sau potrivit si oricum ne manifestam nemultumirea pe modelul “muieti is posmagii”…
2. Suntem intr-o stare de emergenta de mai bine de 2000 de ani. Am fost emergentii ungurilor,mongolilor,polonezilor,rusilor,turcilor,nemtilor,americanilor,francezilor,englezilor fie politic,economic,militar, fie social,cultural si nu in ultimul rand muzical. Totul este de import. Acum ne indreptam catre o societate de tip american,cu ingrediente balcanice si rurale romanesti.De ce sa credem sau sa vrem ca muzica sa fie o exceptie de la aceasta regula?
3. Modernizarea poporului roman s-a facut practic de la 1860 si pana undeva aproape de 1940.
Au inceput-o niste tineri ,copii de boieri trimisi in occident la studii,toti luminati la minte si aproape toti francmasoni, a continuat-o un neamt mai mult cu biciul…dupa care,fatalitate,a inceput razboiul. In fine,a urmat experienta comunista in care am fost cobaii simulatorilor de progres global si mondial,dupa care a explodat mamaliga,au murit oameni si unii s-au saturat
sa-l vada doar pe Ceausescu stand in palate si au inceput si ei sa-si construiasca palate profitand de schimbarea de macaz a acelor simulatori care s-au plictisit de jucaria comunista si s-au gandit sa mai castige niste bani vazand iluzii de libertate. Cu ce ne-am ales din toate astea? Cu ceea ce se vede astazi…nici mai mult si nici mai putin. Cei care au fost puternici sunt in continuare puternici, cei care au fost la butoane sunt in continuare la butoane,cei care au fost saraci sunt in continuare saraci si mai ales vor fi saraci si aici nu ma refer doar la saracie materiala sau spirituala. Ce au facut altii? Pai universitatea din Heidelberg este datata,daca nu ma insel de pe la 1200…sa fii trecut vreo…800 de ani? Revolutia industriala a inceput la Manchester si nu la Baicoi. Se intampla pe la 1600. Sa fii trecut vreo 400 de ani? Cum sa nu devii cel mai puternic stat din lume cand in doua, cele mai mari conflagratii cunoscute de istorie la inceput ai stat “cuminte” si ai vandut tuturor combatabtilor de la sireturi pana la bombe ,tancuri si avioane, dupa care vazandu-i pe toti la capatul puterilor ai intervenit alaturi de cine a facut mai frumos si ai inclinat balanta istoriei in primul rand spre sfera intereselor tale, facand dupa aceea jocurile si dictand de pe pozitii de putere…si aici ma refer la marele popor de la apus,caci daca vreme de 50 de ani lumina a venit de la rasarit ptr jumatate de planeta acum lumina vine de la apus de la o doamna incoronata purtand o torta a libertatii conditionate in mana…Citeam candva un articol in cotidianul spaniel El pais care spunea ca dupa 20 de ani de libertate in Romania 63 % din economie este controlata de oameni care inainte de decembrie 1989 au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu institutia desfiintata si updatata numita securitate.
4. Va invit la un exercitiu de pseudo-statistica. Jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural, la tara. Ce muzica se asculta la tara? Se asculta Bach si Beethoven? Se asculta Miles Davis sau John Coltrane? Se asculta Yes sau Pink Floyd? Nu…se asculta folclor mai mult sau mai putin,mult prea putin autentic si manele…doar atat…Mai raman 50% din care cel putin jumatate o reprezinta orasele mici si mijlocii. Ce se asculta la Tandarei,Fieni,Zimnicea,Ramnicu-Sarat,Falticeni sau Fagaras? Aproape acelasi lucru,poate cu un plus de ceva Akcent, Angela Similea, Hi-Q sau Aurel Tamas. Au ramas 25% din care scoatem iarasi o jumatate insemnand copii pana in 12 ani sau batrani peste 65 de ani. Au ramas orasele mari. Cu populatie romma,cu o gramada de stramutati de la tara de pe vremea industrializarii fortate a lui Ceausescu,cu oameni care,in mare parte nu fac nici o diferenta intre Schonberg si Guta ptr ca muzica inseamna ptr ei una si acelasi lucru in ambele cazuri,adica ceva care gadila urechile in mod placut dupa posibilitati culturale,sociale,educationale, economice etc. iar daca ne mai gandim si la milioanele de romani care au ales sa traiasca sau sa munceasca in lumea larga va intreb ce mai ramane?...concluziile sunt lesne de inteles.
5. Avem modele? Muzicale,sociale,spirituale? Sunt cumva Cioran,Eliade,Tutea,Brancusi,Enescu, Ionescu si altii de teapa lor cumva, toata ziua la televizor sau la radio? Nu…ii avem insa pe Becali, Vanghelie, Mazare, Voicu, Borcea, Mutu, Sexy Braileanca, Nikita, Elodia,Simona sensual s.a.
Despre ce ne vorbesc televiziunile? Despre cum a dat fiul cu sapa in cap tatalui,despre cum si-a violat tata fetita vreme de 4 ani si are si doi copii cu ea,despre ce chiloti poarta doamna Columbeanu,despre cum niste elevi si-au batut profesoara sau despre cum profesoara a avut o relatie sexual cu un elev care ulterior s a sinucis. Si mai facem un concurs si mai dam niste firmituri pe gratis si mai facem putina caterinca,dupa care mergem la somn ca a doua zi inca de dimineata avem de furat,de mintit, trebuie sa ne descurcam,sa fim primii si la semafor si in general peste tot si nu conteaza daca ii deranjam pe ceilalti caci,nu-i asa ,pana si Machiavelli
care a fost filosof sau negustor sau asa ceva,nu mai stiu,din Italia sau Spania…parca a spus acelasi lucru…sau nu era asta?...ma rog ceva de genul asta…intelegeti voi. O fatuca din Romania se numeste Cream. Conteaza ca o trupa din Anglia,care a facut istorie in muzica rock,s-a numit la fel? Ma intreb ce s-ar intampla daca i-ar veni cuiva ideea ca in deschiderea concertului lui Eric Clapton de la Bucuresti sa cante aceasta fatuca. Ma intreb care ar fi reactia lui Clapton…in fine.
O alta fatuca cu pretentii cat casa dpdv muzical nu auzise de formatia Ac/Dc sau Deep Purple si stiu ca e greu de crezut…
Ce faci domnule Sasu ptr innobilarea la cap a poporului roman? Tot emisiuni prafuite la care nu se uita nimeni?
Ce faci domnule Sarbu ptr educatia unor tineri care daca nu sunt pitipoance de mall sau smecheri de Dorobanti au ca refugiu o seringa sau in cel mai bun caz cum sa-si taie venele pe lung sau pe lat,cum bine spune bancul?
Ce faci domnule Voiculescu in afara de manevre politice si joculete de prost gust pe televizor?
Ce facem domnule Vantu cand ne uitam dimineata in oglinda?
Ma intreb daca oamenii astia se uita la televizor…pe bune…ptr ca in afara de mitocanie,lacrimi si tipete ieftine,scandal si cearta continua si multa caterinca de doi bani nu prea se mai vede nimic,iar ceea ce este diferit este neinteresant si evident nevandabil.
Alergam dupa bani,respectiv audienta fara nici o minima morala, fara nici o tresarire spirituala sau de constiinta,mai bagam niste arginti in buzunar,ne consideram de succes si ne miram daca mai suntem in stare ca Romania, tarisoara noastra, patrisoara noastra ptr care ne-am da si viata e un wc de servici de la marginea imperiului in care toti ne facem doar nevoile si uitam sa facem curat dupa aceea. Dar ce e mai grav este ca la nivel declarativ suntem toti plini de cele mai bune intentii se spune ca suntem responsabili , ca luptam , ca vom face si vom drege,iar in realitate nimanui nu-I pasa decat de propria piele,de interesele proprii fie ele inferioare sau superioare,iar in rest afisam un adevarat avatar in spatele caruia este un chip schimonosit.
Uitati-va mai atenti sa vedeti ce a scos in ultimul timp Cat music media services,respectiv domnul Dan Popi , sau Roton & comp. respectiv domnul Catalin Muraru ca sa vorbim doar de doua dintre cele mai de succes label-uri autohtone. Credeti ca ii intereseaza sa faca educatie sau cultura in Romania? Credeti ca nu pot dormi noaptea de grija propasirii spirituale a poporului roman?...
6. Dar haideti sa ne uitam putin si in staulul artistilor autohtoni. Ce vedem acolo? Pai vedem multe maimute,mai exact babuini. Indragostiti de popularitate, de camera de luat vederi, de petrecerile cu prezente celebre,cat mai celebre, imbracate neaparat cu textile de marca, cu dezinteres total catre zona superioara ca corpului si cu interes crescut cu cat imaginea coboara la nivelul diverselor podoabe daruite generos de bietul Dumnezeu care a hotarat ca daca nu le da prea mult creier macar sa le dea ceva ptr care sa merita sa existe. Apoi avem porci,iar porcii asa cum am vazut si cu alte ocazii isi doresc foarte tare sa conduca ptr ca ei,nu-I asa sunt mai egali decat altii. Porcii au un foarte bun discurs,pacalesc celelalte animale mai slabe de inger,le promit marea cu sarea si de fapt ei nu-si doresc decat o tavaleala in noroiul primordial sau cel mult niste grohaituri pe care evident le ridica la rang de simfonie. Apoi sunt gastele. Ele sunt foarte vizibile si mai ales foarte audibile. Discursul lor incepe iremediabil cu “auzi fata!” sau cu “in puii mei” si au constiinta maxima inchisa in cutiuta cu machiaje. Mai sunt si multe oi,care daca ciobanii cu batele lor de hertzi ,audienta sau publicitate le spun sa o ia la dreapta ele o iau la dreapta,daca aceiasi ciobani sau altii le spun sa o ia la stanga ele o iau la stanga,ba mai mult,dupa o vreme au senzatia ca a fost chiar ideea lor sa o ia la dreapta sau la stanga si uite cum v-am descries intr-un mod specific romanesc,mioritic chiar,circuitul hitului in natura…
Trebuie sa recunosc insa ca mai sunt si ceva lei sau cai de rasa insa ori sunt rapciogosi ori sunt foarte batrani si la propriu si la figurat. Toata aceasta fauna destul de pestrita si destul de meschina are insa un principiu comun. Nepasarea,adica egoismul,apararea propriei piele,ignoranta si dezinteresul.”ai auzit draga! A murit Gil Dobrica…vai saracu…ai vazut?...era sarac…da draga…da,ia zi ai fost azi la Zara,draga? Ce era nou?...auzi draga? Da ai vazut reportajul ala de la Antena cu cantaretul ala de jazz…cum ii zice draga?...ala batranu…da…e tigan…parca Raducanu ii spune da…Jimmy sau Johnny…nu mai stiu…da draga…ai vazut tu in ce garsoniera naspa sta?...vai saracu…si isi face insulina singur ca e bolnav de diabet si nu are bani sa se duca la doctor…da draga…ai vazut-o draga pe Nikita aseara la Capatos?...s-a batut fata cu Sexy braileanca in direct…vai fata ce-am mai ras…da tu…si ce-ai mai facut?...eu sunt ok…mi-a cumparat Misulica un BMW draga de-abia astept sa mergem cu el stii tu unde…cum unde fata?...las ca stii tu…”Iar daca am auzit de o cantare la care trupa cutare a cerut 2000 de euro ma duc repede si spun ca eu cant pe 800 ca doar ,ce naiba trebuie sa traim si noi ,nu?...
Ca sa nu mai vorbim ca nu ne intereseaza deloc continutul spiritual al muzicii pe care noi o facem,ca vorba aia spiritualitatea nu aduce bani, e mai putin important sa credem in ceea ce facem. Important e “sa iasa banu’ ca e vremuri grele”.
Se inlocuieste “arderea” artistic de pe scena cu “frecarea” nurilor din dotare.
Se inlocuieste filozofia unor texte cu interjectii si strigaturi mai aproape de campii decat de scena. Cu cat e mai simplu cu atat e mai bine. Ce ma priveste pe mine ca indobitocesc si mai rau oile care ma asculta?
Se inlocuieste notiunea de dragoste cu aceea de sex. Preferam sa ne dezbracam decat sa cantam. Cu cat mai multa electronica si calculatoare cu atat mai putina muzica si emotie.
7. Din pacate traim intr-o tara care are un destin greu de suportat. S-a furat si se fura...din pacate se va mai fura. De aici saracia , de aici prostia , de aici manipularea si lipsa modelelor de calitate. De aici morala si respectul aflate la minus infinit. In acest context muzica devine "muzica" iar artistul devine orice altceva sau isi construieste o realitate paralela...