Ma bucur ca media
a renuntat destul de repede sa “toace” cazul Sergiu Nicolaescu.
Acum, dupa ce s-au
spus vrute si nevrute, dupa o saptamana in care media “a mancat” de pe urma
celebrului disparut simt nevoia sa spun urmatoarele lucruri:
1.
Sergiu
Nicolaescu nu a fost un sfant. A avut si el controversele lui,
pozitiile lui
,orientarile si atitudinea lui despre tot ceea ce am trait cu totii in ultimii
10-20-30 de ani. De multe ori nu am fost de acord cu el in declaratiile
politice pe care le-a facut. De multe ori am auzit despre abuzuri pe care le-a
facut in lumea cinematografica romaneasca, parerea mea de consumator si de
nespecialist este ca filmele lui sunt mai mult de natura comerciala decat de
una artistica si ca in mod cert a avut un sprijin pe vremea comunismului si as
putea spune ca a fost un “rasfatat” al acelor vremuri spre deosebire de alti cineasti
poate mai talentati decat el. Nu l-am cunoscut personal,dar…
Peste o suta de ani atunci cand in istorie,printre altele, se va vorbi
despre cinematografia romaneasca in primul rand se va vorbi despre Sergiu Nicolaescu,
iar cine contesta acest lucru este cel putin naiv. Ceea ce a creat cu filmele
sale pentru istoria romanilor mi se pare unic si de o importanta fundamentala pentru natia romana si nu exagerez cu nimic
cand spun asta. Una peste alta, Sergiu Nicolaescu, artistul si creatorul, va
ramane in memoria colectiva a acestei tari ca un nume important daca nu foarte
important.
2.
Biserica
este ceva iar credinta este altceva. Credinta este relatia mea directa cu
Creatorul si biserica de aici sau din alta parte reprezinta, in opinia mea, forma
institutionala pe care omul a asezat-o de-a lungul vremurilor pentru a se
adresa si pentru a se raporta la Creatie si Creator. Credinta este forma mea
sau a ta sau a lui de a se raporta moral,afectiv si spiritual la Dumnezeire indiferent
cum o interpretam, iar biserica este,a fost si va fi o institutie necesara
omului dar mai ales societatii umane cu bunele dar si cu relele sale.
De aici si pana la ceea ce s-a intamplat cu Sergiu Nicolaescu
reprezinta o Mare greseala.
Fara doar si poate acest om reprezinta o valoare nationala,indiferent ce
spun unii si altii iar atitudinea BOR reprezinta o mare eroare pe care au
facut-o in primul rand fata de traditia crestina romaneasca, fata de bunatatea
si toleranta specifica si dovedita de secole la poporul roman. Nu discutam aici
despre aplecarea catre negustorie si mare negustorie a unor mari prelati,
despre diversele orientari sexuale ale altor mari prelati, despre “exagerata
discretie” fata de averea lumeasca si finantele cu multe zerouri ale acestei
institutii ca si tacerea adeseori comunistoida care se aseaza peste aceste
lucruri de parca ele n-ar exista si de parca ele ar fi una si acelasi lucru cu
harul divin. Care dintre ele este taina
mai ascunsa domnilor mari si foarte mari prea-cinstiti,curati si fericiti?
Dar,sigur ca da, sa lasam “tainele” in mana celor care se pricep la ele…
3.
Media,oamenii,in
general au discutat in toate felurile despre acest lucru. Mi se pare revoltator
ca o societate sa isi “devoreze” cu asemenea frenezie ori de cate ori are
ocazia,mai ales in astfel de ocazii care ar trebui sa fie mai degraba pline de
smerenie decat de curiozitate si logoree,oamenii care pleaca dintre noi si mai
ales pe cei mai de valoare dintre noi. Noi cu totii am ajuns la un soi de jucat
tontoroiul pe cadavrele si amintirea unor oamenii importanti noua pana nu de
mult,numai pentru a ne satisfice dorinta de barfa,de a sti amanunte cat mai
picante si secrete din viata celorlalti si pana la urma de a ne acoperi apatia
si plictiseala unei vieti pline de neajunsuri si pe alocuri lipsita de
speranta.
Asadar pana la urmatoarea moarte celebra pe teritoriul indepartat al
mioritei stramosesti va spun apatie si plictiseala placuta alaturi de Ponta si
maririle lui de orice fel.
Parerea mea…si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
