Charles Brown s-a nascut pe 13 septembrie 1922 in Texas City. De mic copil se muta la Los Angeles unde incepe sa ia lectii de pian si sa asiste la viata muzicala din diversele cluburi de jazz si blues.Se formeaza ca si muzician sub influenta lui Nat King Cole.In 1945 semneaza primul sau contract cu casa de discuri Aladdin Records cu care inregistreaza celebrul sau "Driftin' blues". Urmeaza o cariera prodigioasa.Din 1961 pana in 1999 editeaza 15 albume,iar o buna parte din aceste albume au fost nominalizate la premiile Grammy.Este membru al Rock and Roll hall of fame.A incetat din viata pe 21 ianuarie 1999.
vineri, 3 decembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Mari pianisti ai lumii - Sectiunea jazz 4 - Dave Brubeck
S-a nascut pe 6 decembrie 1920 in Concord , California. Tatal sau , Howard Pete Brubeck era crescator de vite si mama sa , Elizabeth (nascuta Ivey) a studiat pianul la Londra si dadea meditatii. La inceput a intentionat sa lucreze cu tatal sau la ferma acestuia si a studiat medicina veterinara la Universitatea Pacific, gandul sau era insa la conservator.Luase deja ,in copilarie lectii de pian de la mama sa.Dupa absolvire,in 1942,este inrolat in armata a 3-a sub conducerea generalului Patton.In timpul stagiului militar prin 1944 il intalneste pe Paul Desmond. Dupa razboi se inscrie la Mills College unde studiaza cu Darius Milhaud,cel care il incurajeaza sa studieze armonia si orchestratia dar nu si pianul clasic. Dupa un grav accident de inot care il tine departe de activitate cateva luni,in 1951 isi organizeaza cvartetul,avandu-l la saxofon chiar pe colegul sau de armata,Paul Desmond si isi iau o rezidenta la Hawk club din San Francisco unde isi castiga notorietatea in randurile studentilor din campusurile universitare. Intre 1949 si 2008 Dave Brubeck publica 110 albume. Este laureat al premiilor Grammy. Este doctor honoris causa al universitatii din Fribourg,Elvetia , este membru Downbeat Hall of Fame, este doctor in muzica la universitatea George Washington din Washington.Este compozitorul celebrei piese Take five.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Mari pianisti ai lumii - Sectiunea muzica exacta - 4 - Radu Lupu
Se naşte la Galaţi, părinţii săi fiind Meyer Lupu şi Ana Gabor.La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu şi la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuşi. Urmează liceul la Galaţi. La şaisprezece ani, în 1961, primeşte o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus şi, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre şi cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, şi cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa şi Statele Unite, dar şi în Asia (în Israel şi în China).
duminică, 7 noiembrie 2010
A MAI TRECUT O LUMINA DINCOLO
Nu am participat niciodata la cenaclul Flacara. Nici in calitate de muzician si nici in calitate de spectator. Nu intentionez sa "ies in fata" si sa-l omagiez pe Adrian Paunescu. Nu vreau sa vorbesc despre el ca om pentru ca nu l-am cunoscut. Am auzit de multe ori o sumedenie de povesti despre el. De toate felurile. Insa nu pot sa nu ma manifest spunand ca este un spirit ales si un creator care se naste foarte rar printre oameni. Adrian Paunescu a dus lumea mai departe prin ceea ce a lasat dupa el. Mi-am permis sa scriu o piesa, ca multi altii ,pe versurile marelui maestru al poeziei romanesti. S-a intamplat mai demult dar acum am simtit nevoia sa o aduc din nou in atentia voastra ca un omagiu mic adus acestui foarte mare creator. A mai trecut o lumina dincolo. S-a intors acolo unde ii este locul firesc. PROFUND RESPECT SI DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA
duminică, 24 octombrie 2010
AMINTIRI DESPRE IRIS 1
5 octombrie 2009
Othello a fost liantul
Autor: ALEX REVENCO
Florentin Milcoff a făcut orchestraţia, el ştia ambele "dialecte" muzicale. Şi al celor din orchestra simfonică şi al celor de la Iris. Iată ce spune Florentin despre concertul de la Sala Palatului şi turneele ce au urmat: "În mai puţin de o lună se împlinesc nouă ani de la acel eveniment... au fost puţine momente speciale în viaţa mea, iar acela în întregul lui a fost un moment special... nu făcusem nici unul aşa ceva.
A venit colegul meu Mihai Godoroja să mă întrebe dacă nu vreau să mă ocup de aranjamentul muzical pentru o orchestră simfonică ce urma să cânte împreună cu Iris. De Iris începusem să mă apropii din 1999 când am colaborat la albumul «Iris 2000». Când am aflat că urma să fac orchestraţia am avut sentimente contradictorii: unul era o imensă provocare, iar altul ceva aproape de blocaj... nu îmi era străin domeniul, dar, practic, era pentru prima oară când trebuia să scriu «pe bune» pentru o orchestră de 80 de persoane, başca să scriu şi o uvertură. «Cum să sune uvertura?», întrebam în stânga şi în dreapta, «să sune... nu ştiu... las' că ştii tu mai bine». Am hotărât până la urmă sa fie o poveste «pe scurt» a «corabiei cu pânze» sau a «trenului fără naş» care se numeşte Iris. Înainte de toate, o mică poveste... la Casa de cultură a Sectorului 4, în primăvara lui 1983 cântam într-o trupă rock, una din cele 20.183 de trupe care s-au născut şi au murit aproape instantaneu de când se cântă cu chitare în România. Seara însă a fost închisă de Iris. Am rămas cu toţii... Mă uitam la Cristi ca la un extraterestru... Probabil că sunteţi tentaţi să mă întrebaţi dacă mă gândeam atunci că am să ajung să cânt cu Cristi?... Ei bine nu mă gândeam...
SENTIMENTUL DE ZID
Am început repetiţiile «simulate» cu Iris... Simulatorul de orchestră era un calculator cu aranjamentul orchestral redat pe boxe peste care cânta Iris... a mers destul de bine treaba... apoi în partea cealaltă cu orchestra simfonică... toate bune şi frumoase până s-au întâlnit la Teatrul Masca pentru repetiţii comune. Au fost ca să zic aşa două momente de blocaj: unul, atunci când Nelu a «dat beţe» şi Iris a început să cânte, iar orchestra împreună cu dirijorul au rămas ca la dentist, fără să scoată un sunet, iar altul, atunci când Traian, dirijorul orchestrei a spus tuturor: «Bun... haideţi acum să reluăm de la măsura 35... unu, doi, trei» şi... orchestra a început să cânte, dar de data asta băieţii de la Iris zâmbeau şi erau nedumeriţi... Am inţeles că eu trebuia să fiu liantul dintre ei, deoarece eu ştiam ambele «dialecte» muzicale: cel al orchestrei simfonice şi cel rock, de la Iris. Treaba a început să funcţioneze, ba mai mult unii instrumentişti din orchestră îmi spuneau: «Auzi, moşule... înainte mie nu-mi plăceau rockerii ăştia de la Iris, dar acum parcă simt altfel muzica lor, îmi place!»... Spectacolul de la Sala Palatului ce să zic,... n-am ce să spun... a fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă. E un spectacol în sine să cânţi cu Iris pe scenă, mie mi-au dat sentimentul de zid, iar Cristi are pur şi simplu har de la Dumnezeu. Sunt foarte puţini artişti în România care au har, dar el este unul dintre ei. În acea seară, sala a fost principalul artist, a fost un public absolut extraordinar care a cântat nonstop, a aplaudat, a fluierat şi a ţipat, atmosfera a fost absolut incendiară. Au urmat apoi două turnee, "Iris Athenaeum" şi Iris Digital Athenaeum, în 2000 şi 2001".
"A fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă."
Florentin Milcof
A venit colegul meu Mihai Godoroja să mă întrebe dacă nu vreau să mă ocup de aranjamentul muzical pentru o orchestră simfonică ce urma să cânte împreună cu Iris. De Iris începusem să mă apropii din 1999 când am colaborat la albumul «Iris 2000». Când am aflat că urma să fac orchestraţia am avut sentimente contradictorii: unul era o imensă provocare, iar altul ceva aproape de blocaj... nu îmi era străin domeniul, dar, practic, era pentru prima oară când trebuia să scriu «pe bune» pentru o orchestră de 80 de persoane, başca să scriu şi o uvertură. «Cum să sune uvertura?», întrebam în stânga şi în dreapta, «să sune... nu ştiu... las' că ştii tu mai bine». Am hotărât până la urmă sa fie o poveste «pe scurt» a «corabiei cu pânze» sau a «trenului fără naş» care se numeşte Iris. Înainte de toate, o mică poveste... la Casa de cultură a Sectorului 4, în primăvara lui 1983 cântam într-o trupă rock, una din cele 20.183 de trupe care s-au născut şi au murit aproape instantaneu de când se cântă cu chitare în România. Seara însă a fost închisă de Iris. Am rămas cu toţii... Mă uitam la Cristi ca la un extraterestru... Probabil că sunteţi tentaţi să mă întrebaţi dacă mă gândeam atunci că am să ajung să cânt cu Cristi?... Ei bine nu mă gândeam...
SENTIMENTUL DE ZID
Am început repetiţiile «simulate» cu Iris... Simulatorul de orchestră era un calculator cu aranjamentul orchestral redat pe boxe peste care cânta Iris... a mers destul de bine treaba... apoi în partea cealaltă cu orchestra simfonică... toate bune şi frumoase până s-au întâlnit la Teatrul Masca pentru repetiţii comune. Au fost ca să zic aşa două momente de blocaj: unul, atunci când Nelu a «dat beţe» şi Iris a început să cânte, iar orchestra împreună cu dirijorul au rămas ca la dentist, fără să scoată un sunet, iar altul, atunci când Traian, dirijorul orchestrei a spus tuturor: «Bun... haideţi acum să reluăm de la măsura 35... unu, doi, trei» şi... orchestra a început să cânte, dar de data asta băieţii de la Iris zâmbeau şi erau nedumeriţi... Am inţeles că eu trebuia să fiu liantul dintre ei, deoarece eu ştiam ambele «dialecte» muzicale: cel al orchestrei simfonice şi cel rock, de la Iris. Treaba a început să funcţioneze, ba mai mult unii instrumentişti din orchestră îmi spuneau: «Auzi, moşule... înainte mie nu-mi plăceau rockerii ăştia de la Iris, dar acum parcă simt altfel muzica lor, îmi place!»... Spectacolul de la Sala Palatului ce să zic,... n-am ce să spun... a fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă. E un spectacol în sine să cânţi cu Iris pe scenă, mie mi-au dat sentimentul de zid, iar Cristi are pur şi simplu har de la Dumnezeu. Sunt foarte puţini artişti în România care au har, dar el este unul dintre ei. În acea seară, sala a fost principalul artist, a fost un public absolut extraordinar care a cântat nonstop, a aplaudat, a fluierat şi a ţipat, atmosfera a fost absolut incendiară. Au urmat apoi două turnee, "Iris Athenaeum" şi Iris Digital Athenaeum, în 2000 şi 2001".
"A fost cel mai frumos spectacol din viaţa mea trăit vreodată pe scenă şi vă rog să mă credeţi că în peste 25 de ani de activitate am cântat pe unde nici nu vă trece prin cap, dar acel spectacol din 27 octombrie 2000 a fost unul din momentele în care m-am simţit cu adevărat artist pe scenă."
Florentin Milcof
Scurt istoric al francmasoneriei romane
Primele Loji masonice moderne se înfiinţează pe teritoriul actual al României în a treia decadă a sec. al XVIII-lea. În anul 1734, la Galaţi, cu substanţiala contribuţie a secretarului princiar Anton Mario del Chiaro, ia fiinţă "Loggia di Galazzi", iar în 1735, la Iaşi, domnitorul Constantin Mavrocordat fondează Loja "Moldova". Personalităţi de excepţie ale României din toate timpurile au fost Francmasoni: Horia, unul dintre conducătorii răscoalei din 1784; Tudor Vladimirescu, simbol al luptei naţionale la începutul secolului XIX; cei mai multi dintre liderii politici, militari şi culturali ai Mişcarii Revoluţionare de la 1848: Nicolae Bălcescu, Constantin Rosetti, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzi, Gheorghe Magheru, Ion C. Bratianu şi alţii. Francmasoneria română a cunoscut o mare dezvoltare în timpul domniei Regelui Carol I. În consecinţă, Lumina Francmasoneriei Regulare a fost aprinsă în România în 8/20 septembrie 1880, când MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ din ROMÂNIA a fost constituită ca Mare Lojă regulară şi suverană, iar noi - ca succesori legali ai acesteia - suntem mândri de munca masonică depusa de înaintaşii noştri. Francmasoneria română reuşea să aibă în rândurile sale o adevarată elită a societăţii: artişti, politicieni, militari, noua clasa de întreprinzători, dar şi reprezentanţii vechii nobilimi. Iar la câţiva ani după primul razboi mondial şi Unirea cea Mare a Transilvaniei cu România, Lojile transilvane au devenit şi ele membre ale MARII LOJE NAŢIONALE din ROMÂNIA. Dezvoltarea Francmasoneriei a continuat în primele decenii ale secolului XX, dar norii grei ai erei totalitare care se adunau pe cerul Europei au început să-şi spună cuvântul. În 1937, la cererea expresă a Regelui Carol II, Francmasoneria română, aflată sub conducerea lui Jean Pangal, intră în adormire. Şapte ani mai târziu, în 1944, avea să se revină asupra acestei decizii, cu acordul şi autorizaţia Comisiei Aliate de Control, dar doar pentru foarte puţin timp. În 1948, noua putere politică, supusă orientării politice a Uniunii Sovietice, avea să o interzică în mod dictatorial. Începea o perioada de suferinţe, de persecuţii, de tortură. Multi Fraţi au executat pedepse cu temniţă grea de peste 15 ani pentru simpla vină de a fi fost Masoni. După anul 1989, Francmasoneria şi-a reaprins Luminile în ţările din fostul bloc comunist. Cu ştiinţa Marii Loji Unite a Angliei, "Grande Oriente d'Italia", Obedienţa recunoscută la acea dată de către Marea Lojă Mamă a Lumii, a decis să reactiveze Francmasoneria Regulară din România şi această Mare Lojă Regulară a fondat pe teritoriul romanesc, la Bucureşti, 3 (trei) Loji Regulare , aflate la început sub jurisdicţie italiană. Astfel: - Loja "Concordia" Nr.1 a fost constituită la 30.04.1991, prin iniţierea primilor profani la Bucureşti de către Prea Respectabilul Frate Giuliano di BERNARDO, Mare Maestru al G.O.I. la acea dată, asistat de câţiva Mari Ofiteri ai G.O.I. - Loja "Delta Dunării" Nr. 2 a primit de asemenea Lumina de la "Grande Oriente d'Italia" la data de 29.04.1992 şi a fost formată din 10 (zece) Maeştri Masoni proveniţi din Loja " Concordia" Nr.1. - Loja "Nicolae Bălcescu" Nr.3 a fost fondată de 12 veterani Maeştri Masoni, supravieţuitori ai Lojilor româneşti ce au lucrat în perioada 1944 - 1948, aceştia fiind regularizaţi de Marele Maestru al G.O.I., Giuliano di BERNARDO. La 24 ianuarie 1993, cele 3 Loji aflate sub Jurisdicţia G.O.I. ("Concordia", "Delta Dunării" si "Nicolae Bălcescu") au reconstituit MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ din ROMÂNIA într-o Ţinută Rituală condusă de Prea Respectabilul Frate Giuliano Di BERNARDO, Mare Maestru al G.O.I., (Obedienţă care la acea dată era recunoscută de către Marea Lojă Unită a Angliei), asistat de Marele Maestru din Trecut Douglas LEMONS, reprezentând Marea Lojă a Californiei şi în prezenţa unor numeroşi Frati italieni şi americani. Astfel avem dovada că MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ din ROMÂNIA este o Mare Lojă regular constituită de către Mari Loji Regulare. Acest adevăr de necontestat este de altfel susţinut şi de către Rapoartele "Comisiei de Informare pentru Recunoaşteri" a Conferinţei Marilor Maeştri Masoni din America de Nord. Astfel:
Trebuie să menţionăm faptul că, din păcate, la scurt timp după reconstituirea MARII LOJI NAŢIONALE din ROMÂNIA, am avut în România şi o altă cale de dezvoltare a Francmasoneriei, cale aflată în paralel cu cea regulară, recunoscută şi consacrata de Puteri Masonice Regulare ce au constituit primele 3 (trei) Loji individuale şi apoi o Mare Loja Regulară, în ceea ce era considerată a fi la acea data, din punct de vedere masonic, "terra nuda". Următorii ani au fost marcaţi de dezbinări, scurte reunificări, urmate apoi iaraşi de alte divizări. Confruntându-se cu o astfel de situaţie în Jurisdicţia noastră, toţi Marii Maeştri ai MARII LOJI NAŢIONALE din ROMÂNIA au întreprins numeroase tentative de reconciliere, de multe ori beneficiind de sprijinul Fratern al Marii Loji Naţionale Franceze, Marilor Loji Unite ale Germaniei, Marii Loji "Alpina" a Elveţiei, Marii Loji Regulare a Belgiei, Marii Loji a Californiei şi Marii Loji Simbolice a Ungariei. În iulie 2000, Gheorghe COMĂNESCU, Marele Maestru al MARII LOJI NAŢIONALE din ROMÂNIA şi Titus NICOARĂ, Marele Maestru al MARII LOJI NAŢIONALE UNITE din ROMÂNIA (Mare Lojă ce avea o singură recunoaştere din partea Marii Loji Regulare a Belgiei), au semnat un Acord mutual privind Unificarea celor două Mari Loji, acord semnat în prezenţa Marilor Maeştri ai Marilor Loji Unite ale Germaniei, Marii Loji "Alpina" a Elveţiei şi Marii Loji Regulare a Belgiei. Documentul statua că cele doua Mari Loji române se vor uni sub Obedienta M.L.N.R., în urma aprobării actului de unire într-un viitor Convent Extraordinar. În cele din urmă, având drept semnatari în calitate de martori pe Alfred KOSKA, Marele Maestru al Marilor Loji Unite ale Germaniei şi pe Jean - Jacques SUNNIER, Marele Maestru al Marii Loji "Alpina " a Elveţiei, PROTOCOLUL de UNIRE a M.L.N.R. cu M.L.N.U.R. a fost semnat la 24 ianuarie 2001. La semnarea acestui document a participat şi Prea Respectabilul Frate James BOTKOS, Marele Secretar cu Probleme Externe al Marii Loji Simbolice a Ungariei. PROTOCOLUL de UNIRE a fost semnat de Gheorghe COMĂNESCU, Marele Maestru al MARII LOJI NAŢIONALE din ROMÂNIA şi de noul Mare Maestru al MARII LOJI NAŢIONALE UNITE din ROMÂNIA, Eugen - Ovidiu CHIROVICI. După realizarea Unirii celor două Mari Loji, Fratele Eugen - Ovidiu CHIROVICI devine Pro Mare Maestru al M.L.N.R., iar în urma noilor alegeri din 8 noiembrie 2003, noul Mare Maestru al MARII LOJI NAŢIONALE din ROMÂNIA. În data de 4 noiembrie 2006, Prea Respectabilul Frate Eugen Ovidiu CHIROVICI a fost reales Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România pentru încă un mandat de trei ani. In final, este de datoria noastră să reafirmăm - pentru a aseza lucrurile în deplină concordanţă cu adevărul - că MAREA LOJA NAŢIONALĂ din ROMÂNIA este unica Mare Loja română regulară şi recunoscută de Francmasoneria Regulara Universală şi să exprimăm totodată determinarea tuturor Fraţilor din M.L.N.R. de a prezerva în întreaga lor activitate masonică standardele şi principiile Regularităţii, consacrate de Textele noastre Fundamentale: "Landmarkurile", "Vechile Îndatoriri ale Francmasonilor" şi "Scopurile şi Raporturile Ordinului". |
Esoterism 3 - Despre shamanism
Despre shamanism1
De Marguerite Cassin, doctor in Sociologie
Shamanismul este cea mai veche cale spirituala cunoscuta de fiintele umane. El a reprezentat Calea tuturor stramosilor nostri umani, iar originile sale sint datate in mod diferit, variind intre 30.000 si 90.000 de ani. In felul acesta, putem spune ca shamanismul reprezinta inceputul conectarii spirituale pentru noi toti.
Traim astazi intr-o lume care pune accentul pe afirmarea ego-ului. Realitatea consensuala a lumii noastre accentueaza individualismul si ne inchide intr-o lume guvernata de ratiune, de ierarhia locurilor de munca, a cunoasterii, a stiintei si tehnologiei. Acest lucru aduce dupa sine beneficii pentru noi ca individualitati dar si ca specie. Insa are si limitari. Una dintre implicatiile semnificative ale acestei abordari rationaliste o reprezinta accentuarea separarii fata de planeta noastra si fata de alte aspecte ale vietuirii intru fiinta.
Sintem, desigur, mult mai mult decit sinele nostru egotic. Sintem in acelasi timp fiinte biologice si spirituale. Hranindu-ne sinele spiritual si explorind conexiunea cu existenta biologica putem deveni intregi si ne putem imputernici pe noi insine. Stramosii nostri indepartati, dar si cei mai apropiati in timp, erau mai putin limitati in ceea ce priveste experimentarea propiriilor vieti. Aveau o intelegere bogata a numeroaselor dimensiuni si realitati, manifestind un interes profund pentru acestea.
Populatiile indigene din lumea intreaga sint astazi in masura sa ofere conexiuni directe cu practicile lor culturale shamanice. David Suzuki ne-a facut tuturor cunoscuta puterea cunoasterii indigene prin programele sale de televiziune intitulate Natura lucrurilor (The Nature of Things) precum si prin cartea sa si seria de documentare de televiziune intitulate Echilibrul sacru (The Sacred Balance). Reprezentanti ai populatiilor indigene din lumea intreaga se straduiesc sa comunice si sa se conecteze la societatea moderna pentru a incerca sa ne influenteze in a ne deschide mintile catre stramosii nostri shamani si pentru a ne imputernici sa auzim bataile inimii universului. Nu e nevoie sa abordam stilul de viata al populatiilor indigene pentru a avea acces la minunile practicii shamanice. Putem cauta si recupera in schimb legaturile noastre cu pamintul , universul si propria noastra istorie personala.
In timp ce toate traditiile shamanice sint practicate in cadrul unei anumite culturi, informatia strinsa prin abordarea antropologica ne ofera accesul la o viziune mai ampla a practicilor si ideilor legate de pamint, care strabate aceste culturi. Traditiile shamanice pornesc in general de la trei premise de baza: sintem cu totii un intreg, primim invatatura de la toate fiintele si cautam armonia cu toate fiintele din toate dimensiunile. Stramosii nostri shamani aveau o cosmologie pe care o exprimau intr-una din versiunile despre lumea de jos, cea de sus si lumea de mijloc.
In timp ce shamanismul este o practica spirituala a auto-revelarii sinelui, cele mai multe societati shamanice aveau reprezentanti care erau experti in navigarea sacrului. Shamanii si comunitatile lor foloseau tobele, zornaitoarele si alte sunete pentru a crea armonie. Prin intentia exprimata si prin apelul la spiritele lor ajutatoare stiau sa creeze un spatiu sacru pentru ceremonie si vindecare. Shamanii aveau practici foarte bine cristalizate pentru vindecare, care includeau extragerea, recuperarea sufletului si ajutarea sufletelor in a trece in lumile spiritului (exercitind asa numitul rol psihopomp).
In intreaga lume foarte multi oameni devin interesati de shamanism ca practica spirituala si stil de viata. La munca extraordinara a batrinilor intelepti indigeni se adauga interesul unui numar din ce in ce mai mare de militanti pentru shamanism si invatatori in tehnicile de vindecare shamanica. Michael Harner si Fundatia sa pentru Studii Shamanice propun o perspectiva bogata asupra celor mai importante aspecte ale shamanismului. Programa de invatare a fundatiei este dedicata predarii tehnicilor shamanice, in principal predarii valoroasei calatorii shamanice ca modalitate de explorare.
Shamanismul contemporan formeaza o bogata si interesanta paleta de practicieni si militanti. In America de Nord, Tom Cowan reinsufleteste shamanismul de sorginte celtica, punindu-ne in legatura cu vechile cai ale stramosilor nostri genetici. Martin Prechtel, un shaman pregatit in traditia mayasa (de nationalitate canadiana dar provenind din parinti elvetieni) exploreaza calea recuperarii sufletului de natura indigena pentru noi toti. Nan Moss si David Corbin isi concentreaza atentia pentru a crea armonia cu spiritele Vremii. Myron Eshowsky promoveaza o cale a pacii, care provine din traditiile shamanice. In New Brunswick vindecatoarea Jeorgina Laroche este inteleapta comunitatii, responsabila cu purtarea pipei. Ea lucreaza atit cu Primele Natiuni (triburile indigene ale Americii de Nord - n.t.) cit si cu mai larga comunitate, aducind in aceasta munca intreaga ei cunoastere asupra pamintului nostru, pentru a ne putea ajuta sa vindecam relatiile cu ceilalti.
Oamenii interesati in terapii alternative si medicina holistica devin din ce in ce mai atrasi de tehnicile samanice de vindecare. Sandra Ingerman a pus la punct tehnica moderna de recuperare de suflet, care a fost adoptata atit in practica psihoterapeutica precum si in alte cai de vindecare. In plus, activitatea sa mai noua, cunoscuta sub numele de Leac pentru Pamint, extinde munca shamanului in domeniul vindecarii mediului de poluare.
Cea mai importanta valoare a shamanismului este data de faptul ca functioneaza ca o cale pentru viata de zi cu zi. Shamanismul nu este o religie. Si nu are o natura exclusiva. Este o modalitate de a ne trai vietile in care cautam sa ne hranim pe noi insine si lumea intreaga prin intermediul relatiei cu sacrul. Cautam sacrul in tot ceea ce ne inconjoara si scoatem la iveala dimensiunea sacra din noi insine. Si facem acest lucru pentru a experimenta maretia fiintei umane si pentru a gasi in noi insine recunostinta pentru vietile pe care le traim si pentru ca sintem vii intr-un univers viu si constient.
Lecturi recomandate:
Cowan, Tom, Shamanism as a Spiritual Practice for Everyday Life. New York: Harper Collins. 1994
Harner, Michael. The Way of the Shaman. New York: HarperCollins Publishers, Inc. 1990
Ingerman, Sandra. Soul Retrieval: Mending the Fragmented Self. New York: HarperCollins. 1991.
Shamanic Journeying: A Beginner's Guide. Boulder: Sounds True, 2004
Prechtel, Martin, Secrets of the Talking Jaguar:Memoirs from the living heart of a mayan village. Ney York: Putnam, 1999.
Wessleman, Hank, The Journey to the Sacred Garden.Carlsbad: Hay House, 2003
Marguerite este doctor in Sociologie si co-fondator al scolii Spiritualitatea Shamanica pentru viata de zi cu zi. A absolvit cel de-al 3-lea an de studiu la Fundatia pentru Studii Shamanice (in mai 2004). In acest moment studiaza cu Sandra Ingerman si Tom Cowan si a lucrat cu Martin Prechtel. Se afla pe lista practicienilor care predau calatoria shamanica pe situl web al Sandrei Ingerman, www.shamanicteachers.com. Este de asemenea profesor recomandat pentru Medicina pentru Pamint si apare pe lista acestui siti web, la adresa: http://www.medicinefortheearth.com/pages/954404/index.htm.
Spiritualitatea Shamanica pentru viata de zi cu zi.Shamanic (Spirituality for Everyday Life) este dedicate incurajarii practicarii shamanismului ca unealta pentru dezvoltarea personala si practica spirituala. Scoala ofera un program de invatare si in acelasi timp organizeaza celebrari care marcheaza tranzitiile solare. Puteti afla amanunte despre program scriind la adresa SSEL@eastlink.ca sau sunind la 902-462-2210, persoana de contact Angela Reid.
1 Termenul shamanism vine din traditia siberiana, unde navigatorii in lumea sacrului sint numiti shamani. Termenul a ajuns sa fie aplicat tuturor practicilor spirituale indigene, care au in centrul lor respectul fata de Pamint, in special prin intermediul antropologiei moderne. Este important sa recunoastem ca populatiile indigene se refera la credintele lor intr-o varietate de forme, toate legate de cultura din care provin.
vineri, 22 octombrie 2010
Un moment special
A fost in anul 2000 pe 27 octombrie la Sala Palatului. A fost o seara absolut unica...pentru mine...probabil si pentru altii...asa a inceput...uvertura acestui spectacol imi apartine ca si conceptie (ca si orchestratia intregului spectacol si album)
IRIS - Athenaeum First Part
ÎncÄ�rcat de alexandru2006. - Watch more music videos, in HD!
IRIS - Athenaeum First Part
ÎncÄ�rcat de alexandru2006. - Watch more music videos, in HD!
miercuri, 20 octombrie 2010
Amintiri despre Iris 2
Iris - Athenaeum (live) - Vol. 1 Zone Records 2000 | |
| | |
| 1. Uvertura (varianta de studio) 2. Trenul fara nas 3. Ultimul mic dejun al lui Bon 4. Vis pierdut 5. Floare de Iris 6. Baby 7. Ultima toamna 8. Soldier Of Fortune 11111f518l 9. Nu vor / Somn bizar 10. Adagio 11. Somn bizar 12. De vei pleca (varianta TV - acustica) | |
| | |
| (1) - Compozitie: C. Minculescu, N. Dumitrescu, Boro, Valter Popa, Adrian Ilie, M. Godoroja, 'Othello' Fl. Milcoff; Orchestratie si interpretare: 'Othello' Fl. Milcoff (2) - Compozitie: M. Popescu; Text: A. Paunescu / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape) (3) - Compozitie: Boro, V. Popa, M. Godoroja; Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape) (4) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Valter Popa: ghitara electrica (5) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; Ionut Bogdan stefanescu: flaut; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape) (6) - Compozitie: C. Minculescu; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal; Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape) (7) - Compozitie: M. Alexandru; Text: C. Minculescu / Felicia Filip: vocal; Cristi Minculescu: vocal; Valter Popa: ghitara acustica; Mihai Alexandru: ghitara acustica (8) - Compozitie: R. Blackmore, D. Coverdale; Text: D. Coverdale / Cristi Minculescu: vocal; Johnny Raducanu: grand piano (9) - Compozitie: V. Popa - Boro, M. Godoroja; Text: M. Godoroja / Adrian Pintea: recitativ; Valter Popa: ghitara, Roland digital effects (10) - Compozitie: T. Albinoni / Valter Popa: ghitara, Roland digital effects; Adrian Fundescu: clape (11) - Compozitie: Boro, M. Godoroja; Text: M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica; Symphonic Light Orchestra (Traian Ichim: dirijor; Othello: grand piano; Adrian Fundescu: clape) (12) - Bonus track - Compozitie: D. Coverdale; Text original: D. Coverdale; Text adaptat: C. Minculescu, M. Godoroja / Cristi Minculescu: vocal; Nelu Dumitrescu: tobe; Boro: bas; Valter Popa: ghitara electrica si acustica; Othello: clape Înregistrari: Sala Palatului, Bucuresti, 27 octombrie 2000 (2-11); Sampling studio Gheorghe Emanuel 'Fisa', octombrie 2000 (1); Studio Yamaha / Studio 'Pipai' VDV Music, mai 2000 (12) | |
marți, 5 octombrie 2010
Felicia Filip & Dream band
Un alt concert memorabil.
Tot la sala palatului din Bucuresti
Tot la sala palatului din Bucuresti
aprilie 2007
Primul spectacol de promovare al albumului
FILIPISSIMA - Felicia Filip
m-am ocupat de orchestratie si de trupa...
Primul spectacol de promovare al albumului
FILIPISSIMA - Felicia Filip
m-am ocupat de orchestratie si de trupa...
Mike Godoroja & the blue spirits
In iulie 1997 eram partas la fondarea trupei Mike Godoroja & Blue spirits. Acum trupa are 14 ani de activitate. Ii urez multi si fructuosi inainte.In acest clip eram la Olimp - Camel planet cu prima formula a trupei. Ulterior am participat la productia a 3 albume cu aceasta trupa.
miercuri, 29 septembrie 2010
De la lume adunate si la lume-napoi date 3 - Unde am fost 1000 de ani
(preluare de.pe www.descopera.ro)
Un mileniu pierdut de istorie valaha
„Multa lume isi inchipuie navalirile barbare ca la cinematograf: apare barbarul scrasnind din dinti, invartind niste ochi rosii, cu parul valvoi si facand semne de zdrobire si decapitare indata ce vede un colonist roman. Si atunci stramosii nostri, persoane foarte delicate, se speriau si luau cel dintai tren ca sa treaca dincolo de Dunare, caci evident podurile erau destule pentru inlesnirea circulatiei”, Nicolae Iorga.
Faptul ca nici la ora actuala nu exista un consens cu privire la evolutia populatiei daco-romane si la originile poporului roman se datoreaza, spun istoricii, unei asa numite "taceri a surselor istorice", motiv invocat, in special, de catre adeptii teoriei migrationiste care sustin ca teritoriul Daciei a ramas o "Terra deserta" odata cu retragerea administratiei romane de la nordul Dunarii. Si cu toate acestea, continuitatea proto-romanilor pe teritoriul Daciei este atestata, fara putinta de tagada, de izvoarele arheologice locale, de culturile dezvoltate pe tot teritoriul fostei Dacii si de , mai mult sau mai putin, rarele inscrisuri istorice din perioada secolului al III-lea si pana in secolul al XIII-lea, odata cu intemeierea Tarii Romanesti sub Basarab I.
Despre retragerea aureliana si continuitatea daco-romanilor
Invaziile triburilor germanice si carpice, in valuri succesive, in provinciile dunarene, au silit administratia romana sa abandoneze Dacia, aceasta retragandu-se strategic in sudul Dunarii. De altfel, nici revoltele dacilor ocupati nu au constituit un element de ignorat pentru romani, acestea luand amploare, mai ales, dupa moartea imparatului Traian - fapt ce vine sa contrazica scrierile secretarului personal al acestuia, care mentiona, la sfarsitul razboaielor dacice, ca intreaga populatie autohtona fusese redusa la maxim 40 de indivizi. Data retragerii romane din Dacia nu poate fi stabilita cu certitudine, in literatura stiintifica, cei mai multi specialisti optand pentru anii 267-268 din vremea domniei lui Gallienus sau pentru anul 271, in timpul imparatului Aurelian. Faptul ca provincia intemeiata de Traian nu a fost parasita de intreaga populatie este evident, autoritatile evacuand numai armata si administratia, la care se adaugau clasele instarite, in special cele din zonele urbane, proces care se va repeta intocmai si in alte provincii romane.
Continuitatea daco-romanilor la nordul Dunarii este dovedita de singura copie a unei harti romane, unica, de altfel, pastrata pana in zilele noastre, Tabula Peutingeriana. Harta, realizata dupa anul 330 d.H., an in care imparatul Constantin cel Mare muta capitala imperiului de la Roma in Bizant, fosta asezare pescareasca de pe malul Bosforului, arata chiar si dupa retragerea aureliana, nu mai putin de 88 de localitati cu rezonanta daco-geta atat la nordul cat si la sudul Dunarii. Importanta acesteia este cu atat mai mare cu cat, fara doar si poate, Tabula Peutingeriana este o harta realizata in scopuri comerciale, dovedind asadar o stransa legatura economica a romanilor cu populatia ramasa in fosta provincie dacica.
Curios este faptul ca istoricii greci si bizantini continua sa ii numeasca pe localnici daci sau geti, denumire folosita in Bizant pana aproape de secolul al X-lea, data la care incepe sa fie folosit termenul de valah. Istoricul grec Zosimos mentioneaza, de asemenea, in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma. Mai mult, imparatul Constantin cel Mare, initiaza construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romana, precum si o campanie de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian. Desi, practic, administratia romana disparuse din fosta provincie Dacia, teoretic, aceasta continua sa existe in structurile Imperiul Roman. Astfel erau create provinciile Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea, intalnite si sub numele de Dacia Aureliana in literatura secolului al XII-lea, un argument in plus in fata continuitatii numelui de Dacia dar si al celui de dac.
Desi exista multi adepti ai teoriei migrationiste, teorie care spune ca poporul roman s-ar fi format alaturi de cel albanez la sudul Dunarii, urmand ca apoi sa migreze iarasi in nord, nu exista nici macar o singura mentiune a unei asemenea trasmutari de amploare, fapt mai mult decat neobisnuit in canoanele vremii. De fapt, singura mentiune a unei migratii a populatiei este una in sens invers, de la nord la sud, mentiune care se refera, cel mai tarziu, la secolul al XIV-lea. Nu trebuie uitat nici imparatul Galerius (293-311), imparat roman de oricine dacica, nascut, se pare, la sudul Dunarii, din tata trac si mama "transdanubiana", termen referitor la fosta populatia daca din provincia cu acelasi nume. Mai mult, Galerius era poreclit de catre cei apropiati, Armenterius - Ciobanul - referire mai mult decat evidenta la vechile sale ocupatii, specifice, de altfel, populatiei romane de origine daco-getica. La fel de important, pentru sustinerea ideii de continuitate a populatiei dacice sau daco-romane, este si imparatul Maximinus Thrax (imparat de origine traca), cel care incepand cu anul 236 se afla in razboi cu dacii liberi si cu sarmatii.
Continuitatea crestina si culturile de la nordul Dunarii
Conform istoricului Victor Spinei, locul de formare al poporului roman ramane inca o problema controversata. Chiar daca proto-romanii supravietuiesc, ei ies treptat, incepand cu a doua parte a mileniului I, din atentia cronicarilor, a istoricilor vremii si din atentia autoritatilor romane. Izvoarele arheologice dovedesc insa, mai presus de orice banuiala, continuitatea populatiei autohtone in spatiul nord dunarean. Inca din secolele III-IV, se remarca asa numita cultura Santana de Mures, conturata cu precadere in arealul triburilor gotice, triburi ce continua circulatia monetara romana. Cultura Santana este urmata de cultura Ipotesti Candesti (secolele V-VII), ce apartine unor comunitati sedentare, de sine statatoare, ale caror indeletniciri (agricultura, cresterea animalelor, ceramica de traditie romana) sunt caracteristice populatiilor proto-romanesti. Totodata se remarca si continuitatea comertului cu Bizantul, o dovada in plus a legaturilor dintre Imperiul Roman de Rasarit si populatiile de la nordul Dunarii.
Influenta valului migrator slav se observa pe teritoriul fostei provincii romane prin cultura Dridu, cultura remarcabila din care iese in evidenta ceramica lucrata la roata, ceramica ce poarta numele culturii respective. Aceasta se va raspandi si la sudul Dunarii, un rol important avandu-l Primul Tarat Bulgar, desi componente ale sale sunt observate si in spatii ce depasesc autoritatea bulgara. Secolele XI-XII aduc o alta cultura, Raducaneni, caracterizata prin prezenta cuptoarelor rectangulare, ceramica lucrata la roata si obiectele care vadesc prezenta unei populatii sedentare. Cultura Raducaneni este cu atat mai importanta cu cat raspandirea asezarilor umane depaseste zona montana sau deluroasa si se apropie de campie, fapt ce se datoreaza si cresterii demografice.
Deosebit de importanta este continuitatea crestina a populatiei autohtone. Majoritatea istoricilor sunt de acord astazi ca romanizarea si crestinarea comunitatilor dace au reprezentat activitati sincrone si complementare, marturii ale unei vieti crestine datand fara intrerupere inca din secolul al III-lea. Mai mult, incepand cu secolul al IV-lea, se inmultesc, pe langa obiectele cu caracter religios si mormintele de factura crestina. Cum nici unul dintre popoarele migratoare, care au ajuns pe teritoriul fostei Dacii, nu era crestin, obiectele liturgice si mormintele nu pot apartine decat populatiei autohtone, de sorginte daco-romana. Aparitia unor necropole de incineratie sau chiar birituale sunt considerate, astazi, ca apartinand slavilor si bulgarilor. In Dobrogea, procesul de contopire a populatiei dace cu cea romana este si mai evident, primul nume romanesc "Petre", fiind descoperit intr-o inscriptie de pe un vas de lut datat in secolul III, vas descoperit in fostul castru roman de la Capidava.
Nu mai putin importanta este marturia ambasadorului bizantin, Priscus Panites, la curtea regelui hun Atilla. Acesta mentioneaza pe langa prezenta hunilor in Pannonia si populatia autohtona, pe care o numeste barbara:
:"[...] De acolo am calatorit pe un drum neted, asezat intr-o campie, si am trecut peste mai multe rauri navigabile dintre care cele mai mari, dupa Istros, erau asa numitul Drecon, apoi Tigas si Tifesas. Pe acestea le-am trecut in barci monoxile, de care se foloseau locuitorii de pe malurile raurilor, iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii la poarta in carute, deoarece locurile sunt mlastinoase. Prin sate ni se aducea de mancare, si anume in loc de grau, mei, in loc de vin, mied, dupa cum il numesc localnicii. Slujitorii care ne insoteau aveau si ei mei si o bautura preparata din orz, barbarii o numesc camos...Apoi, dintr-o regiune plina de dealuri am ajuns intr-o campie impadurita. Acolo ne-au primit luntrasi barbari in barci monoxile facute din trunchiuri de copaci, taiate si scobite de ei insisi. Ei ne-au trecut dincolo de rau, cu toate ca nu se pregatisera pentru noi, ci pentru a transporta multimea barbara, pe care am intalnit-o in cale, deoarece Attila isi pusese in gand sa treaca la vanatoare pe teritoriul roman, dar de fapt regele scit facea pregatiri de razboi sub pretext ca nu-i fusesera restituiti toti fugarii. Dupa ce am trecut Istrul si am strabatut impreuna cu barbarii un drum de aproape saptezeci de stadii, am fost nevoiti sa ne oprim intr-o campie pana cand Edecon i-a instiintat pe Attila despre sosirea noastra...Dupa ce am trecut cateva rauri, am sosit intr-un sat foarte mare unde se spunea ca se afla cea mai stralucita dintre toate locuintele lui Attila, construita din barne si scanduri frumos poleite si bine incheiate si inconjurata cu o imprejmuire de lemn, pusa de frumusete, nu pentru intaritura. Dupa locuinta regelui se gasea locuinta lui Onegesius impodobita si aceasta cu o imprejmuire de lemn de jur imprejur, dar nu era infrumusetata cu turnuri la fel ca cea a lui Attila. Nu departe de imprejmuire era o baie, construita de Onegesius, cel mai bogat dintre sciti dupa Attila, cu piatra adusa din tara peonilor, deoarece la barbarii din partile acelea nu se gaseste piatra si lemn, ci se folosesc de material adus de aiurea".
Aparitia valahilor pe scena istoriei
"Desigur ca un bandit are un dosar mult mai bogat decat un onest taran care si-a cautat de rostul lui. Iar inscriptii si sculpturi lasa cei care au posibilitati materiale, deci bogatii, ci nu oamenii saraci si umili. Aceasta este o greseala: istoria reconstituita numai prin inscriptii si statui este una a celor bogati. Iar stramosii nostri, nu erau bogati, ci formau un popor de tarani, traitor in sate. Cate sunt, in toate timpurile, inscriptiile din regiunea Pindului sau chiar pe teritoriul grecesc, dupa ce viata stralucita a cetatilor creatoare ajunsese la o repede scadere?". Astfel isi argumenta marele nostru istoric raspunsul la o intrebare care dusese la nasterea unei disensiuni de veacuri si care privea marile migratii in spatiul european, in asa numitul mileniu intunecat de dupa retragerea aureliana.
Originile termenului de valah se regasesc cu mult inainte de aparitia proto-romanilor, mai precis la populatiile de origine germanica in ale caror idiomuri, "walha" desemna celtii din triburile vecine, una dintre dovezile in acest sens fiind denumirea straveche a vechilor celti din sudul Britaniei, galezii sau Welsh. Odata cu ocuparea Galiei de catre Roma, denumirea isi schimba sensul, definind acele populatii romanizate. De abia odata cu venirea slavilor in Europa, sensul de valah se va aplica strict populatiei de la nordul Dunarii, ca o recunoastere a descendentei acesteia din Imperiul Roman. Cronicile bizantine, incepand cu secolul al X-lea, vor defini comunitatile de pe teritoriul fostei provincii Dacia cu acest apelativ. La fel se va intampla si cu celebra cronica ungara a notarului Anonymus, care pomeneste in repetate randuri prezenta valahilor, vlahilor, valohilor sau a blascilor in Transilvania si la nordul Dunarii.
Descoperita sub forma unei copii, in 1746, la Biblioteca familiei imperiale din Viena, si publicata pentru prima data in 1765, de catre Johannes Georgius Schwandtner, sub titlul Anonymi Belae regis notarii Historia Hungarica, Cronica Notarului Anonymus a facut subiectul multor dezbateri controversate de-a lungul timpului. Prezentata initial de catre istoricii occidentali, in special cei din Austria si Ungaria, drept o dovada incontestabila a istoriei glorioase a Regatului Ungar la inceputul acestuia, Cronica a cazut prada, secolul trecut, unui veritabil tir al celor care o considerau un fals bine elaborat. Controversa, asa cum era de asteptat, este reprezentata de desele mentiuni ale prezentei valahilor in spatiul transilvanean si in Pannonia si, mai mult, a prezentei principilor vlaho-slavi si a primelor formatiuni prestatale pe teritoriul fostei colonii Dacia.
Prin cenusa imperiului
Daca la sfarsitul secolului al VII-lea e definitivata marea migratie bulgara prin stabilirea grupului lui Asparuh in nord estul Peninsulei Balcanice, secolul al IX-lea gaseste un alt popor migrator, ungurii, la nordul Marii Negre. Conflictul din anul 896 dintre bulgari si pecenegi, pe de o parte, si unguri, pe de alta parte, duce la infrangerea celor din urma si ii sileste pe acestia sa se refugieze in Pannonia prin pasul Verecke din Carpatii Padurosi si nu prin trecatorile din Carpatii Orientali sau Meridionali, asa cum se crezuse initial. Urmeaza o serie de incursiuni armate in vestul Europei, incursiuni stopate in batalia de la Lechfeld, langa Augsburg, aceasta fiind, de altfel, si ultima tentiva de expansiune in vest a ungurilor, ei concentrandu-se, din acest moment, asupra raidurilor in partea rasariteana a Batranul Continent.
Odata cu incetarea atacurilor asupra popoarelor din vestul Europei, ungurii isi indreapta atentia catre teritoriile de la est de Tisa, teritorii pe care, asa cum mentioneaza Anonymus, existau deja primele formatiuni prestatale ale ducilor vlaho-slavi: "…Tara aceea ar fi foarte buna si acolo curg puhoi cele mai vestite izvoare, al caror nume ar fi, dupa cum noi am spus mai sus, Danubius, Tyscia (Tisa), Morisius, Crisius, Temus (denumire evident latina a raurilor Mures, Cris si Timis), Wag si altele , tara care fusese mai inainte a regelui Athila. Si prin moartea acestuia, principii romani au ocupat tara Pannoniei pana la Dunare, unde si-au asezat pastorii lor. Dar tara care se afla intre Tisa si Dunare a ocupat-o pentru sine Kean, marele duce al Bulgariei, bunicul ducelui Salanus, pana la hotarul rutenilor si polonezilor si a facut sa locuiasca acolo pe sclavi si pe bulgari. Iar tara care este intre Tisa si padurea Igfron, care se afla in Erdeuelu (Ardeal), de la fluviul Mures pana la fluviul Zomus, o ocupase pentru sine ducele Morout, al carui nepot este numit de unguri Menu Morout…Dar tara care este la fluviul Mures pana la castrul Urscia (Orsova) o ocupase un oarecare duce cu numele Glad, din ai carui urmasi s-a nascut Ohtum (Ahtum), pe care, mult mai tarziu dupa aceea, in timpul sfantului rege Stefan, Sunad, fiul lui Dobuca, nepotul regelui, l-a omorat in cetatea sa de langa Mures, deoarece a fost in toate razvratit regelui numit mai inainte..", "Tuhutum, tatal lui Horca, dupa cum era un barbat siret, in timp ce apuca sa auda de la locuitori bunatatea pamantului foarte paduros, unde un oarecare blac Gelou detinea stapanirea, a apucat sa ravneasca la aceasta cat ar fi sa poata sa cucereasca pentru sine si urmasii sai tara foarte paduroasa."
Primul atacat a fost ducele Salanus (nume cu vadite conotatii latine), cel care, in ciuda ajutorului primit de la aliatii bulgari si greci, este invins in anul 903. Acesta va ceda partea de nord a tarii sale, pana la raul Souyoy (azi Sajo, afluent al Tisei), impreuna cu toti locuitorii sai, dovada incontestabila a prezentei populatiei autohtone. Salanus ramane, in schimb, duce in restul teritoriilor necucerite de unguri. Odata cu ocuparea partii de nord a ducatului lui Salanus, ungurii condusi de Arpad isi indreapta atentia catre teritoriile stapanite de Menu Morut. Refuzul sfidator al liderului valah de a ceda fara lupta pamanturile stramosilor sai, imparatii Constantinopolului, dupa cum insusi Menu Morut declara in celebra sa scrisoare catre suveranul ungur, atrage dupa sine o sangeroasa batalie intre soldatii ducelui valah si cei ai triburilor ungare. Dupa mai multe zile de inclestari, Menu Morut este infrant, el acceptand, printre alti termeni ai capitularii, sa dea de sotie pe fiica sa lui Zulda, fiul lui Arpad. In urma acestei casatorii, valahul pastreaza suveranitatea asupra tarii sale, devenind in schimb, vasalul regelui ungur.
La scurt timp dupa incheierea luptelor cu ostenii lui Menu Morut, Tuhutum, unul dintre comandatii de osti ai lui Arpad, primeste permisiunea de a cuceri pentru dansul teritoriile vlahului Gelu ( nume derivat, se pare, din latinescul Julius sau, in opinia istoricului Neagu Djuvara, din numele trac Gelupara). Conform cronicii lui Anonymus, lupta dintre localnici si atacatori este una dintre cele mai crancene dintre cele inregistrate pe teritoriul Transilvaniei de catre triburile maghiare. Arcasi priceputi, ostasii lui Gelu produc pierderi uriase armatei condusa de Tuhutum, inca inainte ca aceasta sa traverseze Somesul, tragand salve repetate de sageti de pe un mal pe altul. Infrant intr-un final, Gelu incearca sa se refugieze in cetatea sa situata in zona Somesului (nelocalizata inca), fiind, insa, ucis in timpul retragerii.
Ducele Glad este ultimul atacat de o expeditie a trupelor ungare, conduse de capeteniile Zuard, Boyta si Cadusa, cel mai probabil in jurul anului 934. Infruntarea celor doua armate are loc pe raul Timis, in locul numit Vadum Arenarum (Vadul Nisipurilor), acolo unde alianta formata din valahi, bulgari si cumani este zdrobita de atacatorii maghiari. Retras in cetatea Kevee (astazi Cuvin), Glad semneaza pacea cu triburile ungare, devenind vasalul acestora. Fiul sau Ahtum (sau Ohtum, cum este numit in Cronica Notarului Anonymus), se va razvrati, insa, impotriva regelui Stefan I al Ungariei, fiind ucis intr-un final, de catre generalul maghiar Chanadin.
Dincolo de aspectele sangeroase ale confruntarilor dintre valahii transilvani si triburile ungare, din Cronica Notarului Anonymus reiese clar faptul ca pe teritoriul fostei Dacii exista o numeroasa populatiei daco-romana, puternic legata de Imperiul Roman de Rasarit, a carei vasala se recunoaste. Mai mult, Gesta Hungarorum are meritul de a mentiona primele continuitati dinastice in Evul Mediu romanesc, cea a lui Morut si Menu Morut, precum si cea a lui Glad si Ahtum.
FACTS
Diploma Cavalerilor Ioaniti si cnejii de la sudul Carpatilor
La sud de Carpati, primele formatiuni prestatale sunt mentionate la 1247 in Diploma Cavalerilor Ioaniti:
-"in numele casei ospitalierilor, s-a indatorat de buna voie, pe sine si casa ospitalierilor sa ia arme pentru ajutorarea regatului nostru in vederea apararii credintei crestine, potrivit cu actul scris mai jos, si sa se supuna si la celelalte indatoriri ce se vor arata indata in aceasta scrisoare, ii dam si ii daruim lui, si prin dansul numitei case, intreaga tara a Severinului impreuna cu muntii ce tin de ea si cu toate celelalte ce atarna de ea, precum si cnezatele lui Ioan si Farcas pana la raul Olt, afara de pamantul cnezatului voievodului Litovoi, pe care il lasam romanilor asa cum l-au stapanit acestia si pana acum. Totusi [le dam] in asa fel, incat jumatate din toate foloasele si veniturile si slujbele din intreaga tara a Severinului, amintita mai sus, din cnezatele numite mai sus sa o pastram pe seama noastra si a urmasilor nostri, cealalta jumatate cazand in folosul casei pomenite mai sus, afara de bisericile cladite si cele ce se vor cladi in toate tarile sus-zise, din veniturile carora nu pastram nimic pe seama noastra - ramanand totusi neatinse cinstea si drepturile arhiepiscopilor si episcopiilor, pe care stie ca le au - lasand deoparte si toate morile dintre hotarele tarilor amintite, atat cele cladite cat si ce se vor cladi - in afara de cele din tara Litua - precum si toate cladirile si semanaturile facute pe cheltuiala fratilor zisei case, si fanetele si pasunile pentru vitele si oile lor, si pescariile de la Dunare si iazurile de la Celei, pe care le pastram impreuna pe seama noastra si a lor."
Printre alte mentiuni ale prezentei valahilor in zona nord dunareana se numara:
Scrierile cartografului armean Chorenatsi, cel care in secolul a IX-lea pomeneste prezenta Tarii Balakilor (Blahilor) in nordul Dunarii;
Scriitorul bizantin Kinnamos, care in 1167 vorbeste despre valahi ca despre colonistii romani;
Preotul Goderfius von Viterbium, cel care in 1120, in "Gesta Henrici", pomeneste Blachina - Tara Blahilor - printre cuceririle Romei;
Literatul persan Gardizi, care in secolul al XI-lea mentioneaza prezenta unui popor crestin de origine latina, situat intre neamurile rusilor, bulgarilor si ungurilor;
Cronica imparatului german Friederic Barbarossa, cel care aminteste existenta unei tari numite Walahia intre Muntii Carpati si Dunare;
Cronica turceasca din secolul al IX-lea, Ogusmane, care mentioneaza existenta unei tari a valahilor, situata la nordul Dunarii si la nordul Marii Negre, pana la Nipru;
Mentiunea din cronicile khazare a Tarii Ardil - Ardeal - nume preluat de triburile ungare si transformat in Erdely
Conform surselor istorice, primii voievozi cunoscuti in Tara Romaneasca pana la infiintarea acesteia sunt:
Seneslau -cca 1247 - (voievod asupra unui tinut din estul Oltului)
Litovoi - (1247-1277) - voievod pe malul vestic al Oltului
Barbat (1277-1290) - frate al lui Litovoi
Thocomerius ( sau Tohomir) (1290 -1310) - tatal lui Basarab I Intemeietorul
Basarab I (1310 -1352) - Intemeietorul Tarii Romanesti si fondatorul primei dinastii de domnitori romani
Un mileniu pierdut de istorie valaha
„Multa lume isi inchipuie navalirile barbare ca la cinematograf: apare barbarul scrasnind din dinti, invartind niste ochi rosii, cu parul valvoi si facand semne de zdrobire si decapitare indata ce vede un colonist roman. Si atunci stramosii nostri, persoane foarte delicate, se speriau si luau cel dintai tren ca sa treaca dincolo de Dunare, caci evident podurile erau destule pentru inlesnirea circulatiei”, Nicolae Iorga.
Faptul ca nici la ora actuala nu exista un consens cu privire la evolutia populatiei daco-romane si la originile poporului roman se datoreaza, spun istoricii, unei asa numite "taceri a surselor istorice", motiv invocat, in special, de catre adeptii teoriei migrationiste care sustin ca teritoriul Daciei a ramas o "Terra deserta" odata cu retragerea administratiei romane de la nordul Dunarii. Si cu toate acestea, continuitatea proto-romanilor pe teritoriul Daciei este atestata, fara putinta de tagada, de izvoarele arheologice locale, de culturile dezvoltate pe tot teritoriul fostei Dacii si de , mai mult sau mai putin, rarele inscrisuri istorice din perioada secolului al III-lea si pana in secolul al XIII-lea, odata cu intemeierea Tarii Romanesti sub Basarab I.
Despre retragerea aureliana si continuitatea daco-romanilor
Invaziile triburilor germanice si carpice, in valuri succesive, in provinciile dunarene, au silit administratia romana sa abandoneze Dacia, aceasta retragandu-se strategic in sudul Dunarii. De altfel, nici revoltele dacilor ocupati nu au constituit un element de ignorat pentru romani, acestea luand amploare, mai ales, dupa moartea imparatului Traian - fapt ce vine sa contrazica scrierile secretarului personal al acestuia, care mentiona, la sfarsitul razboaielor dacice, ca intreaga populatie autohtona fusese redusa la maxim 40 de indivizi. Data retragerii romane din Dacia nu poate fi stabilita cu certitudine, in literatura stiintifica, cei mai multi specialisti optand pentru anii 267-268 din vremea domniei lui Gallienus sau pentru anul 271, in timpul imparatului Aurelian. Faptul ca provincia intemeiata de Traian nu a fost parasita de intreaga populatie este evident, autoritatile evacuand numai armata si administratia, la care se adaugau clasele instarite, in special cele din zonele urbane, proces care se va repeta intocmai si in alte provincii romane.
Continuitatea daco-romanilor la nordul Dunarii este dovedita de singura copie a unei harti romane, unica, de altfel, pastrata pana in zilele noastre, Tabula Peutingeriana. Harta, realizata dupa anul 330 d.H., an in care imparatul Constantin cel Mare muta capitala imperiului de la Roma in Bizant, fosta asezare pescareasca de pe malul Bosforului, arata chiar si dupa retragerea aureliana, nu mai putin de 88 de localitati cu rezonanta daco-geta atat la nordul cat si la sudul Dunarii. Importanta acesteia este cu atat mai mare cu cat, fara doar si poate, Tabula Peutingeriana este o harta realizata in scopuri comerciale, dovedind asadar o stransa legatura economica a romanilor cu populatia ramasa in fosta provincie dacica.
Curios este faptul ca istoricii greci si bizantini continua sa ii numeasca pe localnici daci sau geti, denumire folosita in Bizant pana aproape de secolul al X-lea, data la care incepe sa fie folosit termenul de valah. Istoricul grec Zosimos mentioneaza, de asemenea, in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma. Mai mult, imparatul Constantin cel Mare, initiaza construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romana, precum si o campanie de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian. Desi, practic, administratia romana disparuse din fosta provincie Dacia, teoretic, aceasta continua sa existe in structurile Imperiul Roman. Astfel erau create provinciile Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea, intalnite si sub numele de Dacia Aureliana in literatura secolului al XII-lea, un argument in plus in fata continuitatii numelui de Dacia dar si al celui de dac.
Desi exista multi adepti ai teoriei migrationiste, teorie care spune ca poporul roman s-ar fi format alaturi de cel albanez la sudul Dunarii, urmand ca apoi sa migreze iarasi in nord, nu exista nici macar o singura mentiune a unei asemenea trasmutari de amploare, fapt mai mult decat neobisnuit in canoanele vremii. De fapt, singura mentiune a unei migratii a populatiei este una in sens invers, de la nord la sud, mentiune care se refera, cel mai tarziu, la secolul al XIV-lea. Nu trebuie uitat nici imparatul Galerius (293-311), imparat roman de oricine dacica, nascut, se pare, la sudul Dunarii, din tata trac si mama "transdanubiana", termen referitor la fosta populatia daca din provincia cu acelasi nume. Mai mult, Galerius era poreclit de catre cei apropiati, Armenterius - Ciobanul - referire mai mult decat evidenta la vechile sale ocupatii, specifice, de altfel, populatiei romane de origine daco-getica. La fel de important, pentru sustinerea ideii de continuitate a populatiei dacice sau daco-romane, este si imparatul Maximinus Thrax (imparat de origine traca), cel care incepand cu anul 236 se afla in razboi cu dacii liberi si cu sarmatii.
Continuitatea crestina si culturile de la nordul Dunarii
Conform istoricului Victor Spinei, locul de formare al poporului roman ramane inca o problema controversata. Chiar daca proto-romanii supravietuiesc, ei ies treptat, incepand cu a doua parte a mileniului I, din atentia cronicarilor, a istoricilor vremii si din atentia autoritatilor romane. Izvoarele arheologice dovedesc insa, mai presus de orice banuiala, continuitatea populatiei autohtone in spatiul nord dunarean. Inca din secolele III-IV, se remarca asa numita cultura Santana de Mures, conturata cu precadere in arealul triburilor gotice, triburi ce continua circulatia monetara romana. Cultura Santana este urmata de cultura Ipotesti Candesti (secolele V-VII), ce apartine unor comunitati sedentare, de sine statatoare, ale caror indeletniciri (agricultura, cresterea animalelor, ceramica de traditie romana) sunt caracteristice populatiilor proto-romanesti. Totodata se remarca si continuitatea comertului cu Bizantul, o dovada in plus a legaturilor dintre Imperiul Roman de Rasarit si populatiile de la nordul Dunarii.
Influenta valului migrator slav se observa pe teritoriul fostei provincii romane prin cultura Dridu, cultura remarcabila din care iese in evidenta ceramica lucrata la roata, ceramica ce poarta numele culturii respective. Aceasta se va raspandi si la sudul Dunarii, un rol important avandu-l Primul Tarat Bulgar, desi componente ale sale sunt observate si in spatii ce depasesc autoritatea bulgara. Secolele XI-XII aduc o alta cultura, Raducaneni, caracterizata prin prezenta cuptoarelor rectangulare, ceramica lucrata la roata si obiectele care vadesc prezenta unei populatii sedentare. Cultura Raducaneni este cu atat mai importanta cu cat raspandirea asezarilor umane depaseste zona montana sau deluroasa si se apropie de campie, fapt ce se datoreaza si cresterii demografice.
Deosebit de importanta este continuitatea crestina a populatiei autohtone. Majoritatea istoricilor sunt de acord astazi ca romanizarea si crestinarea comunitatilor dace au reprezentat activitati sincrone si complementare, marturii ale unei vieti crestine datand fara intrerupere inca din secolul al III-lea. Mai mult, incepand cu secolul al IV-lea, se inmultesc, pe langa obiectele cu caracter religios si mormintele de factura crestina. Cum nici unul dintre popoarele migratoare, care au ajuns pe teritoriul fostei Dacii, nu era crestin, obiectele liturgice si mormintele nu pot apartine decat populatiei autohtone, de sorginte daco-romana. Aparitia unor necropole de incineratie sau chiar birituale sunt considerate, astazi, ca apartinand slavilor si bulgarilor. In Dobrogea, procesul de contopire a populatiei dace cu cea romana este si mai evident, primul nume romanesc "Petre", fiind descoperit intr-o inscriptie de pe un vas de lut datat in secolul III, vas descoperit in fostul castru roman de la Capidava.
Nu mai putin importanta este marturia ambasadorului bizantin, Priscus Panites, la curtea regelui hun Atilla. Acesta mentioneaza pe langa prezenta hunilor in Pannonia si populatia autohtona, pe care o numeste barbara:
:"[...] De acolo am calatorit pe un drum neted, asezat intr-o campie, si am trecut peste mai multe rauri navigabile dintre care cele mai mari, dupa Istros, erau asa numitul Drecon, apoi Tigas si Tifesas. Pe acestea le-am trecut in barci monoxile, de care se foloseau locuitorii de pe malurile raurilor, iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii la poarta in carute, deoarece locurile sunt mlastinoase. Prin sate ni se aducea de mancare, si anume in loc de grau, mei, in loc de vin, mied, dupa cum il numesc localnicii. Slujitorii care ne insoteau aveau si ei mei si o bautura preparata din orz, barbarii o numesc camos...Apoi, dintr-o regiune plina de dealuri am ajuns intr-o campie impadurita. Acolo ne-au primit luntrasi barbari in barci monoxile facute din trunchiuri de copaci, taiate si scobite de ei insisi. Ei ne-au trecut dincolo de rau, cu toate ca nu se pregatisera pentru noi, ci pentru a transporta multimea barbara, pe care am intalnit-o in cale, deoarece Attila isi pusese in gand sa treaca la vanatoare pe teritoriul roman, dar de fapt regele scit facea pregatiri de razboi sub pretext ca nu-i fusesera restituiti toti fugarii. Dupa ce am trecut Istrul si am strabatut impreuna cu barbarii un drum de aproape saptezeci de stadii, am fost nevoiti sa ne oprim intr-o campie pana cand Edecon i-a instiintat pe Attila despre sosirea noastra...Dupa ce am trecut cateva rauri, am sosit intr-un sat foarte mare unde se spunea ca se afla cea mai stralucita dintre toate locuintele lui Attila, construita din barne si scanduri frumos poleite si bine incheiate si inconjurata cu o imprejmuire de lemn, pusa de frumusete, nu pentru intaritura. Dupa locuinta regelui se gasea locuinta lui Onegesius impodobita si aceasta cu o imprejmuire de lemn de jur imprejur, dar nu era infrumusetata cu turnuri la fel ca cea a lui Attila. Nu departe de imprejmuire era o baie, construita de Onegesius, cel mai bogat dintre sciti dupa Attila, cu piatra adusa din tara peonilor, deoarece la barbarii din partile acelea nu se gaseste piatra si lemn, ci se folosesc de material adus de aiurea".
Aparitia valahilor pe scena istoriei
"Desigur ca un bandit are un dosar mult mai bogat decat un onest taran care si-a cautat de rostul lui. Iar inscriptii si sculpturi lasa cei care au posibilitati materiale, deci bogatii, ci nu oamenii saraci si umili. Aceasta este o greseala: istoria reconstituita numai prin inscriptii si statui este una a celor bogati. Iar stramosii nostri, nu erau bogati, ci formau un popor de tarani, traitor in sate. Cate sunt, in toate timpurile, inscriptiile din regiunea Pindului sau chiar pe teritoriul grecesc, dupa ce viata stralucita a cetatilor creatoare ajunsese la o repede scadere?". Astfel isi argumenta marele nostru istoric raspunsul la o intrebare care dusese la nasterea unei disensiuni de veacuri si care privea marile migratii in spatiul european, in asa numitul mileniu intunecat de dupa retragerea aureliana.
Originile termenului de valah se regasesc cu mult inainte de aparitia proto-romanilor, mai precis la populatiile de origine germanica in ale caror idiomuri, "walha" desemna celtii din triburile vecine, una dintre dovezile in acest sens fiind denumirea straveche a vechilor celti din sudul Britaniei, galezii sau Welsh. Odata cu ocuparea Galiei de catre Roma, denumirea isi schimba sensul, definind acele populatii romanizate. De abia odata cu venirea slavilor in Europa, sensul de valah se va aplica strict populatiei de la nordul Dunarii, ca o recunoastere a descendentei acesteia din Imperiul Roman. Cronicile bizantine, incepand cu secolul al X-lea, vor defini comunitatile de pe teritoriul fostei provincii Dacia cu acest apelativ. La fel se va intampla si cu celebra cronica ungara a notarului Anonymus, care pomeneste in repetate randuri prezenta valahilor, vlahilor, valohilor sau a blascilor in Transilvania si la nordul Dunarii.
Descoperita sub forma unei copii, in 1746, la Biblioteca familiei imperiale din Viena, si publicata pentru prima data in 1765, de catre Johannes Georgius Schwandtner, sub titlul Anonymi Belae regis notarii Historia Hungarica, Cronica Notarului Anonymus a facut subiectul multor dezbateri controversate de-a lungul timpului. Prezentata initial de catre istoricii occidentali, in special cei din Austria si Ungaria, drept o dovada incontestabila a istoriei glorioase a Regatului Ungar la inceputul acestuia, Cronica a cazut prada, secolul trecut, unui veritabil tir al celor care o considerau un fals bine elaborat. Controversa, asa cum era de asteptat, este reprezentata de desele mentiuni ale prezentei valahilor in spatiul transilvanean si in Pannonia si, mai mult, a prezentei principilor vlaho-slavi si a primelor formatiuni prestatale pe teritoriul fostei colonii Dacia.
Prin cenusa imperiului
Daca la sfarsitul secolului al VII-lea e definitivata marea migratie bulgara prin stabilirea grupului lui Asparuh in nord estul Peninsulei Balcanice, secolul al IX-lea gaseste un alt popor migrator, ungurii, la nordul Marii Negre. Conflictul din anul 896 dintre bulgari si pecenegi, pe de o parte, si unguri, pe de alta parte, duce la infrangerea celor din urma si ii sileste pe acestia sa se refugieze in Pannonia prin pasul Verecke din Carpatii Padurosi si nu prin trecatorile din Carpatii Orientali sau Meridionali, asa cum se crezuse initial. Urmeaza o serie de incursiuni armate in vestul Europei, incursiuni stopate in batalia de la Lechfeld, langa Augsburg, aceasta fiind, de altfel, si ultima tentiva de expansiune in vest a ungurilor, ei concentrandu-se, din acest moment, asupra raidurilor in partea rasariteana a Batranul Continent.
Odata cu incetarea atacurilor asupra popoarelor din vestul Europei, ungurii isi indreapta atentia catre teritoriile de la est de Tisa, teritorii pe care, asa cum mentioneaza Anonymus, existau deja primele formatiuni prestatale ale ducilor vlaho-slavi: "…Tara aceea ar fi foarte buna si acolo curg puhoi cele mai vestite izvoare, al caror nume ar fi, dupa cum noi am spus mai sus, Danubius, Tyscia (Tisa), Morisius, Crisius, Temus (denumire evident latina a raurilor Mures, Cris si Timis), Wag si altele , tara care fusese mai inainte a regelui Athila. Si prin moartea acestuia, principii romani au ocupat tara Pannoniei pana la Dunare, unde si-au asezat pastorii lor. Dar tara care se afla intre Tisa si Dunare a ocupat-o pentru sine Kean, marele duce al Bulgariei, bunicul ducelui Salanus, pana la hotarul rutenilor si polonezilor si a facut sa locuiasca acolo pe sclavi si pe bulgari. Iar tara care este intre Tisa si padurea Igfron, care se afla in Erdeuelu (Ardeal), de la fluviul Mures pana la fluviul Zomus, o ocupase pentru sine ducele Morout, al carui nepot este numit de unguri Menu Morout…Dar tara care este la fluviul Mures pana la castrul Urscia (Orsova) o ocupase un oarecare duce cu numele Glad, din ai carui urmasi s-a nascut Ohtum (Ahtum), pe care, mult mai tarziu dupa aceea, in timpul sfantului rege Stefan, Sunad, fiul lui Dobuca, nepotul regelui, l-a omorat in cetatea sa de langa Mures, deoarece a fost in toate razvratit regelui numit mai inainte..", "Tuhutum, tatal lui Horca, dupa cum era un barbat siret, in timp ce apuca sa auda de la locuitori bunatatea pamantului foarte paduros, unde un oarecare blac Gelou detinea stapanirea, a apucat sa ravneasca la aceasta cat ar fi sa poata sa cucereasca pentru sine si urmasii sai tara foarte paduroasa."
Primul atacat a fost ducele Salanus (nume cu vadite conotatii latine), cel care, in ciuda ajutorului primit de la aliatii bulgari si greci, este invins in anul 903. Acesta va ceda partea de nord a tarii sale, pana la raul Souyoy (azi Sajo, afluent al Tisei), impreuna cu toti locuitorii sai, dovada incontestabila a prezentei populatiei autohtone. Salanus ramane, in schimb, duce in restul teritoriilor necucerite de unguri. Odata cu ocuparea partii de nord a ducatului lui Salanus, ungurii condusi de Arpad isi indreapta atentia catre teritoriile stapanite de Menu Morut. Refuzul sfidator al liderului valah de a ceda fara lupta pamanturile stramosilor sai, imparatii Constantinopolului, dupa cum insusi Menu Morut declara in celebra sa scrisoare catre suveranul ungur, atrage dupa sine o sangeroasa batalie intre soldatii ducelui valah si cei ai triburilor ungare. Dupa mai multe zile de inclestari, Menu Morut este infrant, el acceptand, printre alti termeni ai capitularii, sa dea de sotie pe fiica sa lui Zulda, fiul lui Arpad. In urma acestei casatorii, valahul pastreaza suveranitatea asupra tarii sale, devenind in schimb, vasalul regelui ungur.
La scurt timp dupa incheierea luptelor cu ostenii lui Menu Morut, Tuhutum, unul dintre comandatii de osti ai lui Arpad, primeste permisiunea de a cuceri pentru dansul teritoriile vlahului Gelu ( nume derivat, se pare, din latinescul Julius sau, in opinia istoricului Neagu Djuvara, din numele trac Gelupara). Conform cronicii lui Anonymus, lupta dintre localnici si atacatori este una dintre cele mai crancene dintre cele inregistrate pe teritoriul Transilvaniei de catre triburile maghiare. Arcasi priceputi, ostasii lui Gelu produc pierderi uriase armatei condusa de Tuhutum, inca inainte ca aceasta sa traverseze Somesul, tragand salve repetate de sageti de pe un mal pe altul. Infrant intr-un final, Gelu incearca sa se refugieze in cetatea sa situata in zona Somesului (nelocalizata inca), fiind, insa, ucis in timpul retragerii.
Ducele Glad este ultimul atacat de o expeditie a trupelor ungare, conduse de capeteniile Zuard, Boyta si Cadusa, cel mai probabil in jurul anului 934. Infruntarea celor doua armate are loc pe raul Timis, in locul numit Vadum Arenarum (Vadul Nisipurilor), acolo unde alianta formata din valahi, bulgari si cumani este zdrobita de atacatorii maghiari. Retras in cetatea Kevee (astazi Cuvin), Glad semneaza pacea cu triburile ungare, devenind vasalul acestora. Fiul sau Ahtum (sau Ohtum, cum este numit in Cronica Notarului Anonymus), se va razvrati, insa, impotriva regelui Stefan I al Ungariei, fiind ucis intr-un final, de catre generalul maghiar Chanadin.
Dincolo de aspectele sangeroase ale confruntarilor dintre valahii transilvani si triburile ungare, din Cronica Notarului Anonymus reiese clar faptul ca pe teritoriul fostei Dacii exista o numeroasa populatiei daco-romana, puternic legata de Imperiul Roman de Rasarit, a carei vasala se recunoaste. Mai mult, Gesta Hungarorum are meritul de a mentiona primele continuitati dinastice in Evul Mediu romanesc, cea a lui Morut si Menu Morut, precum si cea a lui Glad si Ahtum.
FACTS
Diploma Cavalerilor Ioaniti si cnejii de la sudul Carpatilor
La sud de Carpati, primele formatiuni prestatale sunt mentionate la 1247 in Diploma Cavalerilor Ioaniti:
-"in numele casei ospitalierilor, s-a indatorat de buna voie, pe sine si casa ospitalierilor sa ia arme pentru ajutorarea regatului nostru in vederea apararii credintei crestine, potrivit cu actul scris mai jos, si sa se supuna si la celelalte indatoriri ce se vor arata indata in aceasta scrisoare, ii dam si ii daruim lui, si prin dansul numitei case, intreaga tara a Severinului impreuna cu muntii ce tin de ea si cu toate celelalte ce atarna de ea, precum si cnezatele lui Ioan si Farcas pana la raul Olt, afara de pamantul cnezatului voievodului Litovoi, pe care il lasam romanilor asa cum l-au stapanit acestia si pana acum. Totusi [le dam] in asa fel, incat jumatate din toate foloasele si veniturile si slujbele din intreaga tara a Severinului, amintita mai sus, din cnezatele numite mai sus sa o pastram pe seama noastra si a urmasilor nostri, cealalta jumatate cazand in folosul casei pomenite mai sus, afara de bisericile cladite si cele ce se vor cladi in toate tarile sus-zise, din veniturile carora nu pastram nimic pe seama noastra - ramanand totusi neatinse cinstea si drepturile arhiepiscopilor si episcopiilor, pe care stie ca le au - lasand deoparte si toate morile dintre hotarele tarilor amintite, atat cele cladite cat si ce se vor cladi - in afara de cele din tara Litua - precum si toate cladirile si semanaturile facute pe cheltuiala fratilor zisei case, si fanetele si pasunile pentru vitele si oile lor, si pescariile de la Dunare si iazurile de la Celei, pe care le pastram impreuna pe seama noastra si a lor."
Printre alte mentiuni ale prezentei valahilor in zona nord dunareana se numara:
Scrierile cartografului armean Chorenatsi, cel care in secolul a IX-lea pomeneste prezenta Tarii Balakilor (Blahilor) in nordul Dunarii;
Scriitorul bizantin Kinnamos, care in 1167 vorbeste despre valahi ca despre colonistii romani;
Preotul Goderfius von Viterbium, cel care in 1120, in "Gesta Henrici", pomeneste Blachina - Tara Blahilor - printre cuceririle Romei;
Literatul persan Gardizi, care in secolul al XI-lea mentioneaza prezenta unui popor crestin de origine latina, situat intre neamurile rusilor, bulgarilor si ungurilor;
Cronica imparatului german Friederic Barbarossa, cel care aminteste existenta unei tari numite Walahia intre Muntii Carpati si Dunare;
Cronica turceasca din secolul al IX-lea, Ogusmane, care mentioneaza existenta unei tari a valahilor, situata la nordul Dunarii si la nordul Marii Negre, pana la Nipru;
Mentiunea din cronicile khazare a Tarii Ardil - Ardeal - nume preluat de triburile ungare si transformat in Erdely
Conform surselor istorice, primii voievozi cunoscuti in Tara Romaneasca pana la infiintarea acesteia sunt:
Seneslau -cca 1247 - (voievod asupra unui tinut din estul Oltului)
Litovoi - (1247-1277) - voievod pe malul vestic al Oltului
Barbat (1277-1290) - frate al lui Litovoi
Thocomerius ( sau Tohomir) (1290 -1310) - tatal lui Basarab I Intemeietorul
Basarab I (1310 -1352) - Intemeietorul Tarii Romanesti si fondatorul primei dinastii de domnitori romani
Mari pianisti ai lumii - sectiunea blues,rock,new-age 3
In familia Cyril Frank si Mildred Helen Wakeman , pe 18 mai 1949 , se naste Richard Christopher , cel care urma sa devina celebrul pianist,keyboarder si compozitor Rick Wakeman,in Perivale-Londra.Primul instrument electronic cu clape il are deja la varsta de 12 ani.A avut o prodigioasa cariera ca session musician colaborand cu David Bowie si Cat Stevens. Cea mai prodigioasa parte a carierei lui Wakeman o constituie insa prezenta sa in cadrul trupei Yes cu care a lucrat in nu mai putin de 5 perioade intre anii 1971-2008.Ca si session musician a lucrat cu nume "grele" ale scenei mondiale:John Williams , Alice Cooper , Brian May , Black Sabbath , si multi altii.
In viata non-preofesionala este un fan fervent de fotbal si un suporter declarat al partidului conservator.Are un numar impresionant de discuri la care a lucrat: peste 100...
In viata non-preofesionala este un fan fervent de fotbal si un suporter declarat al partidului conservator.Are un numar impresionant de discuri la care a lucrat: peste 100...
cu Paula Seling
cu Paula am cantat constant aproape 2 ani si apoi si mai inainte ne-am tot intalnit in diverse combinatii muzical-media. Am mult respect pentru talentul si cariera ei muzicala si ma simt onorat pentru ca am lucrat cu ea. Aici este o inregistrare din iunie 2009
joi, 23 septembrie 2010
cu Claudiu Mirica
In 2008 am fost pentru prima oara in situatia unui producator muzical. La albumul Retro al lui Claudiu Mirica. De fapt m-am ocupat de orchestratia albumului,de buna desfasurare a inregistrarilor,de instrumentisti,de trupa intr-un turneu de promovare.A fost o experienta foarte interesanta pentru care trebuie sa-i multumesc lui Claudiu.Aici este o piesa de care eu ma simt foarte atasat - Prieten drag
vineri, 17 septembrie 2010
Romania este o tara foarte frumoasa
O sa ziceti ca sunt ironic...sau o sa ziceti ca am luat-o razna,dar nu...chiar ROMANIA ESTE O TARA FOARTE FRUMOASA...cu romanii sunt niste probleme...mari de tot...si o sa ma explic...Ceasescu spunea la un moment dat ca "suntem aici de 2050 de ani"...mai exact de 2070 de ani mai nou...se facea numaratoarea de la Burebista,am aflat dupa 1989 ca,de fapt,Burebista dupa ce a unit triburi din perimetrul , muntii Alpi,Balcanici,Marea Neagra si Nistru s-a confruntat cu nobilii din jurul sau,nemultumiti de puterea si autoritatea acestuia ,asasinandu-l.Apoi despre Vlad Tepes care a ajuns la putere cu ajutor maghiar.Dupa o serie lunga de framantari acesta a fost tradat de propriul frate in persoana lui Radu de la Afumati care i-a luat tronul.Nici Mihai viteazul nu se exclude de la regula.L-au asasinat mercenarii generalului Basta,mai exact valonii intrand peste el in cortul de campanie,la Turda. Dar romanii lui unde erau?...istoria nu consemneaza nici o lupta in care cineva a avut intentia de a-l apara pe voievod.Stolnicul Constantin Cantacuzino urmas al imparatilor bizantini a complotat cu turcii suficient cat sa i se intample lui Constantin Brancoveanu ceea ce i s-a intamplat,dupa 25 de ani de domnie.La 27 decembrie 1784, cativa tarani s-au apropiat de Horea si Closca - acestia stateau ascunsi intr-o coliba de crengi, in codrul Scoragetului, din Muntii Gilaului - si, pretinzand ca umbla dupa vanat, au fost primiti in coliba de cei doi. La un semnal, s-au napustit asupra lor, i-au legat si apoi i-au predat autoritatilor. Tot prin tradare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, si Crisan.Mai departe stiti...
In dimineata zilei de 23 august 1944 Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen,in varsta de 23 de ani isi repara automobilul. O serie de domni din anturajul acestuia il bateau la cap de mai multa vreme sa ii dea o lectie maresalului Antonescu pentru faptul ca nu il respecta. Maresalul avea 62 de ani...regele a hotarat in acea zi "neagra" dupa parerea mea sa il aresteze pe maresal si sa dea tara pe mana rusilor pentru care dealtfel,mai tarziu,Stalin l-a si decorat pe rege cu cea mai inalta distinctie a Uniunii Sovietice. Pe maresal l-a lasat pe mana comunistilor,condusi pe vremea aceea de agenti sovietici.Pe 25 decembrie 1989 dictatorul comunist Nicolae Ceausescu era in mare graba executat ca nu cumva sa spuna prea multe...
Departe de mine de a sustine cumva cauza lui Nicolae Ceausescu. Departe de mine de a sustine cauza maresalului Ion Antonescu. Departe de mine,in general de a sustine cauza cuiva in detrimentul altcuiva.Ceea ce vreau sa evidentiez este caracteristica DE VEACURI a noastra,a romanilor si anume aceasta predilectie spre tradare,spre intriga,spre cearta si dezbinare.Ca si acum 2070 de ani,ca si acum 1000 de ani sau 500,acum, in media romaneasca exista in continuare cearta si dezbinare. Niste baieti destepti,se stiu ei cine, au facut averi,fie ca au fost aruncati "la inaintare" fie ca au fost "la butoane" imediat dupa revolutia din decembrie 1989 si au transformat relatiile statului in exterior in relatii personale ,de afaceri,tot in exterior. Dupa care si-au facut ditamai trusturile de presa de unde fiecare isi manifesta indecent si malefic pana la urma interesele financiare si de grup de interese. Si-au cumparat "trompete" din randul ziaristilor,din randul politicienilor...iar acestia ce fac? pe de-o parte se cearta sau mai exact "se cearta".fiecare dintre ei isi spun "lectia" pentru care este platit si de multe ori foarte gras platit. Pe de alta parte,de fapt,nu se cearta nimeni pentru ca banii si puterea sunt trans-partinice,trans-morale si trans-umane.De fapt sunt niste gasti garnisite cu posturi de televiziune,cu ziaristi cumparati,cu politicieni inrolati si disciplinati fie pe bani ,fie pe baza de santaj cu diverse dosare,cu lume interlopa spre si din care vin o multime de avantaje si sustineri,cu oameni de afaceri deasemenea cumparati sau santajati,iar asta este mai mult decat politica.Faptul ca pana si femeia de serviciu este politizata la noi inseamna mai mult decat polarizare politica a societatii,inseamna o profunda decadenta morala si umana.Am auzit de curand un banc care circula de mai bine de 20 de ani prin tarile occidentale despre romani,in general...spune ca s-au adunat 3 romani. Doi dintre ei erau hoti iar cel de-al 3-lea era tradator...din pacate,ca vrem sau nu sa recunoastem,bancul este trist dar adevarat. Ce ni se spune ,de fapt la Realitatea tv?...cu siguranta tot ceea ce vrea SOV...cine spune altfel minte cu nerusinare...ce ni se spune,de fapt la antene?...cu siguranta ce vrea Dan Voiculescu...cine spune altfel minte cu nerusinare...si lista poate continua cu B1 tv,fieful presedintelui Traian Basescu,pus la dispozitie cu mare "generozitate" de catre familia Paunescu, cu Dan Diaconescu ,cel care se muta voios cand in barca puterii,cand in barca opozitiei,cu TVR-ul care e "cum bate vantul" dinspre parlament,guvern sau presedentie s.a.m.d.
Toti sunt "sinceri".Toti ne spun "adevaruri" infailibile.Totul este de fapt "un spectacol". Un spectacol imoral,de prost gust si pana la urma ieftin care denota inca odata tarele unui popor declasat in populatie de catre proprii conducatori,pe care pana la urma ii meritam.Ce fac oamenii in fata acestei conjucturi? Cei mai multi o ignora...pentru ca daca te uiti la Realitatea tv sau la Antena 3 zici ca in Romania oamenii se omoara pe strada,in realitatea insa oamenii cei mai multi isi vad de-ale lor. Si aici ma refer la cei care nu s-au inrolat in vreo gasca sau alta.
A ignora nu este intotdeuana o solutie. Sau cei cu mai mult acces la informatie isi cauta linistea spre alte zari.Slava Domnului ca mai sunt in tara asta oameni neinrolati in aceste gasti(sau nu mai sunt?). Ele nu sunt multe si daca esti atent sunt la vedere. Sunt vreo doua mai mari si una ceva mai mica.Toate au insa un punct comun. Ne amaneteaza viata si ne spun ca intotdeauna peste cativa ani o sa o ducem mai bine. Asa se spunea si in 90' si in 95' si in 2000 si in 2005 s.a.m.d. Ce e de facut? Mie greu sa spun.Pana la urma e o chestiune de optiune personala.Unii inchid televizoarele.Altii pleaca din tara.Altii se inroleaza in continuare intr-o gasca sau alta.Altii pur si simplu sunt blazati sau isi creaza realitati paralele mai mult sau mai putin reale sau realiste. Ce-ar trebui facut? e utopic aproape...o intoarcere spre valorile simple ale acestei lumi,bun-simt,smerenie,buna-cuviinta si mai ales intentia continua de a face bine in sensul cel mai simplu al cuvantului...dar repet este aproape utopic.Dar repet,Romania este o tara frumoasa iar asta este aproape o gluma bizara in acest moment.Va doresc sa faceti ...bine...
In dimineata zilei de 23 august 1944 Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen,in varsta de 23 de ani isi repara automobilul. O serie de domni din anturajul acestuia il bateau la cap de mai multa vreme sa ii dea o lectie maresalului Antonescu pentru faptul ca nu il respecta. Maresalul avea 62 de ani...regele a hotarat in acea zi "neagra" dupa parerea mea sa il aresteze pe maresal si sa dea tara pe mana rusilor pentru care dealtfel,mai tarziu,Stalin l-a si decorat pe rege cu cea mai inalta distinctie a Uniunii Sovietice. Pe maresal l-a lasat pe mana comunistilor,condusi pe vremea aceea de agenti sovietici.Pe 25 decembrie 1989 dictatorul comunist Nicolae Ceausescu era in mare graba executat ca nu cumva sa spuna prea multe...
Departe de mine de a sustine cumva cauza lui Nicolae Ceausescu. Departe de mine de a sustine cauza maresalului Ion Antonescu. Departe de mine,in general de a sustine cauza cuiva in detrimentul altcuiva.Ceea ce vreau sa evidentiez este caracteristica DE VEACURI a noastra,a romanilor si anume aceasta predilectie spre tradare,spre intriga,spre cearta si dezbinare.Ca si acum 2070 de ani,ca si acum 1000 de ani sau 500,acum, in media romaneasca exista in continuare cearta si dezbinare. Niste baieti destepti,se stiu ei cine, au facut averi,fie ca au fost aruncati "la inaintare" fie ca au fost "la butoane" imediat dupa revolutia din decembrie 1989 si au transformat relatiile statului in exterior in relatii personale ,de afaceri,tot in exterior. Dupa care si-au facut ditamai trusturile de presa de unde fiecare isi manifesta indecent si malefic pana la urma interesele financiare si de grup de interese. Si-au cumparat "trompete" din randul ziaristilor,din randul politicienilor...iar acestia ce fac? pe de-o parte se cearta sau mai exact "se cearta".fiecare dintre ei isi spun "lectia" pentru care este platit si de multe ori foarte gras platit. Pe de alta parte,de fapt,nu se cearta nimeni pentru ca banii si puterea sunt trans-partinice,trans-morale si trans-umane.De fapt sunt niste gasti garnisite cu posturi de televiziune,cu ziaristi cumparati,cu politicieni inrolati si disciplinati fie pe bani ,fie pe baza de santaj cu diverse dosare,cu lume interlopa spre si din care vin o multime de avantaje si sustineri,cu oameni de afaceri deasemenea cumparati sau santajati,iar asta este mai mult decat politica.Faptul ca pana si femeia de serviciu este politizata la noi inseamna mai mult decat polarizare politica a societatii,inseamna o profunda decadenta morala si umana.Am auzit de curand un banc care circula de mai bine de 20 de ani prin tarile occidentale despre romani,in general...spune ca s-au adunat 3 romani. Doi dintre ei erau hoti iar cel de-al 3-lea era tradator...din pacate,ca vrem sau nu sa recunoastem,bancul este trist dar adevarat. Ce ni se spune ,de fapt la Realitatea tv?...cu siguranta tot ceea ce vrea SOV...cine spune altfel minte cu nerusinare...ce ni se spune,de fapt la antene?...cu siguranta ce vrea Dan Voiculescu...cine spune altfel minte cu nerusinare...si lista poate continua cu B1 tv,fieful presedintelui Traian Basescu,pus la dispozitie cu mare "generozitate" de catre familia Paunescu, cu Dan Diaconescu ,cel care se muta voios cand in barca puterii,cand in barca opozitiei,cu TVR-ul care e "cum bate vantul" dinspre parlament,guvern sau presedentie s.a.m.d.
Toti sunt "sinceri".Toti ne spun "adevaruri" infailibile.Totul este de fapt "un spectacol". Un spectacol imoral,de prost gust si pana la urma ieftin care denota inca odata tarele unui popor declasat in populatie de catre proprii conducatori,pe care pana la urma ii meritam.Ce fac oamenii in fata acestei conjucturi? Cei mai multi o ignora...pentru ca daca te uiti la Realitatea tv sau la Antena 3 zici ca in Romania oamenii se omoara pe strada,in realitatea insa oamenii cei mai multi isi vad de-ale lor. Si aici ma refer la cei care nu s-au inrolat in vreo gasca sau alta.
A ignora nu este intotdeuana o solutie. Sau cei cu mai mult acces la informatie isi cauta linistea spre alte zari.Slava Domnului ca mai sunt in tara asta oameni neinrolati in aceste gasti(sau nu mai sunt?). Ele nu sunt multe si daca esti atent sunt la vedere. Sunt vreo doua mai mari si una ceva mai mica.Toate au insa un punct comun. Ne amaneteaza viata si ne spun ca intotdeauna peste cativa ani o sa o ducem mai bine. Asa se spunea si in 90' si in 95' si in 2000 si in 2005 s.a.m.d. Ce e de facut? Mie greu sa spun.Pana la urma e o chestiune de optiune personala.Unii inchid televizoarele.Altii pleaca din tara.Altii se inroleaza in continuare intr-o gasca sau alta.Altii pur si simplu sunt blazati sau isi creaza realitati paralele mai mult sau mai putin reale sau realiste. Ce-ar trebui facut? e utopic aproape...o intoarcere spre valorile simple ale acestei lumi,bun-simt,smerenie,buna-cuviinta si mai ales intentia continua de a face bine in sensul cel mai simplu al cuvantului...dar repet este aproape utopic.Dar repet,Romania este o tara frumoasa iar asta este aproape o gluma bizara in acest moment.Va doresc sa faceti ...bine...
luni, 13 septembrie 2010
Mari pianisti ai lumii - sectiunea jazz 3
Pe 15 iunie 1921 se nastea la Pittsburgh , intr-o familie de afro-americani , Eroll Louis Garner, cel care mai tarziu devenea unul dintre cei mai mari pianisti din istoria jazz-ului. a inceput sa cante la pian la varsta de 3 ani. Toata viata lui,insa, a ramas un auto-didact si nu a invatat sa citeasca notele muzicale. Cu toate acestea la 7 ani canta la radio,mai exact la KDKA in orasul sau natal.In 1944 se muta la New York. Avea 23 de ani.Nu a fost admis in sindicatul muzicienilor din Pittsburg pe motiv ca nu stia sa cante dupa note,dar in 1956 a fost totusi inclus ca membru de onoare. Insa avea o memorie extrem de prodigioasa.Dupa ce a ascultat un concert al lui Emil Gilels (pianist de de muzica exacta originar din Rusia)s-a intors la locuinta sa si a cantat o mare parte din concertul pe care de abia il auzise. Printre altele este creatorul celebrei piese Misty.Stilul sau pianistic a fost intotdeauna bine determinat, a creat un adevarat brand din fantastica sa independenta intre maini.A editat 30 de discuri in perioada 1945-1976.A incetat din viata pe 2 ianuarie 1977.
miercuri, 8 septembrie 2010
Mari pianisti ai lumii - sectiunea muzica exacta 3
Vladimir Horowitz s-a nascut in Rusia tarista la Kiev pe 1 octombrie 1903 intr-o famile de evrei rusi fiind al 4-lea copil. La 22 de ani,in 1925 paraseste Uniunea Sovietica si canta la Berlin,la Paris si la Londra. Primul sau concert in Statele Unite este la 12 ianuarie 1928 la Carnegie hall si in acelasi an face si prima sa inregistrare de gramofon.
De-a lungul anilor a primit , printre altele : 25 de premii Grammy,legiunea de onoare din partea guvernului francez sau medalia prezidentiala a libertatii inmanata de presedintele Ronald Reagan. A inregistrat ,vreme de 60 de ani, nenumarate discuri.
Ultimul sau recital a fost la Hamburg pe 21 iunie 1987.Vladimir Horowitz a incetat din viata in urma unui atac de cord la 5 noiembrie 1989,la varsta de 86 de ani, la New York.
De-a lungul anilor a primit , printre altele : 25 de premii Grammy,legiunea de onoare din partea guvernului francez sau medalia prezidentiala a libertatii inmanata de presedintele Ronald Reagan. A inregistrat ,vreme de 60 de ani, nenumarate discuri.
Ultimul sau recital a fost la Hamburg pe 21 iunie 1987.Vladimir Horowitz a incetat din viata in urma unui atac de cord la 5 noiembrie 1989,la varsta de 86 de ani, la New York.
luni, 6 septembrie 2010
Despre proiecte
Am mai avut o tentativa de a prelungi viata trupei in forma ei initiala. Din pacate sau din fericire asta nu s-a intamplat. Spun din pacate pentru ca am crezut ca totul se va incheia la 1 septembrie 2010 asa cum se mai incheiase o etapa la 1 decembrie 2009 sau alta la 1 septembrie 2008 asa cum au inceput toate la 1 mai 2007...sunt 3 ani si ceva de cand se preface acest proiect si inca nu a ajuns sa dea rod,sa se fructifice...Il continui insa ,din fericire,impartit in 3-toate cele 3 parti ale aceluiasi intreg fiind la fel de importante...Georgie & Othello este un proiect destinat pietei internationale de hoteluri de 5 stele si vapoarelor de croaziera. Asa inteleg eu,noi ,adica eu si Georgiana sa ne castigam banii...ptr ca in tara,piata de aici nu ofera nici jumatate din banii care se pot castiga in industriile pe care le-am mentionat mai sus,decat doar daca faci una din urmatoarele lucruri: canti manele-nu stim,nu vrem,nu ne intereseaza-,canti la nunti cu precadere- trebuie cantat muzica populara si nu stim si nu vrem si , in fine, devii cantaretul (tii) de "curte" al nu stiu carui(or) interlop(i) care te plateste bine sau foarte bine pentru a "da frumos"in galeria lui ca si o gradina zoologica...sunt destui "artisti" in tara asta care au trecut prin asta sau inca sunt acolo,caci din astfel de lucruri cu greu se mai poate iesi...se stiu ei...dar sa revin...acolo,in contractul din strainatate vom canta intr-un restaurant,sau bar,sau lounge de hotel,sau bistro,etc...adica vom fi niste artisti decazuti asa cum spunea cineva de curand la televizor...aici ma refer la un ziarist pe care de altfel il respect. Se numeste Tudor Octavian, iar declaratia a facut-o la Realitatea tv spunand ca sunt decazuti cei care canta in restaurant, ca este o decadere sa canti la restaurant. Nu stiu in ce masura d-l Octavian cunoaste meseria si problemele noastre dar ii spun doar atat: e foarte usor sa arunci cu noroi peste un domeniu pe care nu-l vezi decat din "avion". Nu mai vorbiti despre un domeniu pe care ori nu-l cunoasteti ori il tratati superficial...Un artist este artist chiar daca evolueaza la Carnegie hall fie la bufetul garii din Bals...daca este artist,iar asta este cel mai important,asta face diferenta intre un artist,o vedeta sau un "mestesugar" muzical. Artistul se diferentiaza de ceilalti oameni si de ceilalti "mestesugari muzicali" sau vedete prin 3 calitati esentiale:
1. Impune respect de la "opinca pana la vladica"
2. "Trece rampa" are "lipici" la public, transmite in mod natural dar este si profesionist,adica este foarte bine pregatit in meseria lui.
3. Continutul mesajului sau este unul de natura estetica si filosofica si nu unul strict de entertainment.
Cine stie si simte, intelege ce vreau sa spun...in fine...
Partea a doua a proiectului este hai sa zicem accesarea zonei de main-stream a pietei muzicale romanesti,respectiv continuarea drumului cu trupa lui Othello,dar de data asta cu piese originale mult mai comerciale,cu Georgie solista si cu o baza de instrumentisti neexclusivi cu care se va colabora punctual-tobosari,basisti,chitaristi.
Partea a 3-a a proiectului este Othello trio,un band cu care voi promova piese necomerciale,asa-zisa zona care "nu se vinde" si care nu se promoveaza in Romania. Voi promova blues-ul cantat la pian, "strada' pe care in acest moment nu se afla nimeni,dar si o zona,hai sa-i zicem de "poeme cantate" de factura folk-blues, dar iarasi fara chitari ci cu pian,acestea fiind creatii originale. Voi fi acompaniat de un tobosar si un contrabasist,iar asta va da si profilul acustic al proiectului.
Sigur ca variantele de succes mentionate mai sus pot fi imbogatite si cu exemplul celor care au investit bani multi in constructia brandului muzical. Sunt oameni in tara asta care au investit zeci de mii de euro, care faceau pe banii proprii 4-5-6 videoclipuri profi pe an si/sau albume intregi, care dadeau si dau spagi de mii de euro in total,la radio-uri pentru difuzare,la televiziuni pentru aparitii, la festivaluri si concursuri pentru premii si asa mai departe.
Ulterior investitiile s-au amortizat, ba chiar au generat profit generos ,iar asta se numeste afacere.
Sau cu fetele sau baietii care s-au "indragostit" subit de potentiali sponsori ai drumului lor muzical,al carierei lor...astia sunt foarte multi...
Si nu in ultimul rand a celor care deja aveau un nume in decembrie 1989 care si l-au conservat sau chiar l-au dezvoltat. O mare parte din acei care se exprima muzical in aceasta tara,mai mult sau mai putin public,mai mult sau mai putin comercial sau cultural o fac din hobby, fie ca o recunosc fie ca nu...ca sa canti jazz sau blues in aceasta tara,de exemplu,trebuie sa ai un backup,adica sa traiesti din altceva,dintr-o alta munca,fie ca are,fie ca nu are de a face cu muzica...
Nimic rau despre toate aceste categorii. Peste tot in lume se intampla aceste lucruri in show-biz si in toate timpurile. Atata doar sa ,avem taria sa ne uitam in oglinda si sa ne recunoastem, macar noua insine , realitatea adevarata a personajului pe care il privim...
Ne-am intors de la mare...lume multa,oameni putini , cum bine spunea odata cineva...
Din pacate societatea romaneasca este intr-o criza morala din ce in ce mai mare. Sigur ca e generata de saracie, sigur ca e generata de aceasta cursa ingrozitoare a noastra a tuturor de a "face bani",dar este ,se pare , si ca un blestem pentru ca este permanenta in timp si in spatiu. Cred ca cel mai mare rau care se intampla in aceasta tara nu este nici saracia,nici televizorul,nici politica ci moralitatea decazuta a acestei populatii...
N-am mai scris de mult pe acest blog si inca odata imi cer scuze pentru acest lucru.
Dar promit sa continui serialele pe care le-am inceput...va doresc sa faceti bine...
1. Impune respect de la "opinca pana la vladica"
2. "Trece rampa" are "lipici" la public, transmite in mod natural dar este si profesionist,adica este foarte bine pregatit in meseria lui.
3. Continutul mesajului sau este unul de natura estetica si filosofica si nu unul strict de entertainment.
Cine stie si simte, intelege ce vreau sa spun...in fine...
Partea a doua a proiectului este hai sa zicem accesarea zonei de main-stream a pietei muzicale romanesti,respectiv continuarea drumului cu trupa lui Othello,dar de data asta cu piese originale mult mai comerciale,cu Georgie solista si cu o baza de instrumentisti neexclusivi cu care se va colabora punctual-tobosari,basisti,chitaristi.
Partea a 3-a a proiectului este Othello trio,un band cu care voi promova piese necomerciale,asa-zisa zona care "nu se vinde" si care nu se promoveaza in Romania. Voi promova blues-ul cantat la pian, "strada' pe care in acest moment nu se afla nimeni,dar si o zona,hai sa-i zicem de "poeme cantate" de factura folk-blues, dar iarasi fara chitari ci cu pian,acestea fiind creatii originale. Voi fi acompaniat de un tobosar si un contrabasist,iar asta va da si profilul acustic al proiectului.
Sigur ca variantele de succes mentionate mai sus pot fi imbogatite si cu exemplul celor care au investit bani multi in constructia brandului muzical. Sunt oameni in tara asta care au investit zeci de mii de euro, care faceau pe banii proprii 4-5-6 videoclipuri profi pe an si/sau albume intregi, care dadeau si dau spagi de mii de euro in total,la radio-uri pentru difuzare,la televiziuni pentru aparitii, la festivaluri si concursuri pentru premii si asa mai departe.
Ulterior investitiile s-au amortizat, ba chiar au generat profit generos ,iar asta se numeste afacere.
Sau cu fetele sau baietii care s-au "indragostit" subit de potentiali sponsori ai drumului lor muzical,al carierei lor...astia sunt foarte multi...
Si nu in ultimul rand a celor care deja aveau un nume in decembrie 1989 care si l-au conservat sau chiar l-au dezvoltat. O mare parte din acei care se exprima muzical in aceasta tara,mai mult sau mai putin public,mai mult sau mai putin comercial sau cultural o fac din hobby, fie ca o recunosc fie ca nu...ca sa canti jazz sau blues in aceasta tara,de exemplu,trebuie sa ai un backup,adica sa traiesti din altceva,dintr-o alta munca,fie ca are,fie ca nu are de a face cu muzica...
Nimic rau despre toate aceste categorii. Peste tot in lume se intampla aceste lucruri in show-biz si in toate timpurile. Atata doar sa ,avem taria sa ne uitam in oglinda si sa ne recunoastem, macar noua insine , realitatea adevarata a personajului pe care il privim...
Ne-am intors de la mare...lume multa,oameni putini , cum bine spunea odata cineva...
Din pacate societatea romaneasca este intr-o criza morala din ce in ce mai mare. Sigur ca e generata de saracie, sigur ca e generata de aceasta cursa ingrozitoare a noastra a tuturor de a "face bani",dar este ,se pare , si ca un blestem pentru ca este permanenta in timp si in spatiu. Cred ca cel mai mare rau care se intampla in aceasta tara nu este nici saracia,nici televizorul,nici politica ci moralitatea decazuta a acestei populatii...
N-am mai scris de mult pe acest blog si inca odata imi cer scuze pentru acest lucru.
Dar promit sa continui serialele pe care le-am inceput...va doresc sa faceti bine...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)