N-am mai postat nimic de mult...Ok...sper sa nu ma certati prea tare....am fost la mare...trupa lui Othello a fost la mare,a cantat la mare,la terasa hotelului Delta din Jupiter.Din pacate in acest moment nu am poze de acolo.Cu prima ocazie promit sa le postez.Ce a cautat trupa lui Othello pe litoralul romanesc si la un restaurant?...poate unii rad sau poate unii vor avea o parere proasta despre noi "uite si pe astia...pana la urma tot lautari sunt"...pana la urma oricine este liber sa creada orice despre oricine...nu?...dupa opinia mea(a noastra)lucrurile s-au intamplat si se intampla , cam asa...
1.Trupa lui Othello , in acest moment , este un obiectiv in constructie ,"under construction",ceea ce construim noi aici este o trupa "all around".Ce inseamna asta?adica o trupa care sa stie,sa "treaca",prin toate genurile muzicale,sa le "miroasa"un pic pe fiecare.Asta este un prim principiu fundamental pus de mult la baza de constructie a trupei lui Othello.Nu vreau sa fiu rau,urasc sa imi vorbesc colegii de rau,dar la multe trupe,daca te duci si ii intrebi daca stiu sa cante un standard de jazz sau blues,sau daca ii intrebi cateva notiuni fundamentale,repet fundamentale nu alte "fitze" de conservator din zona teoriei muzicale,sau daca ii asezi in diferite spatii de entertainment sa faca fata , ai sa vezi cu stupoare ca nu sunt in stare sau le da cu minus la multe din aceste capitole,doar la aceste capitole.Exista o diferenta esentiala intre muzicienii din Romania si cei din Occidentul european , nord-american sau chiar extrem oriental.Ceea ce face diferenta este scoala.In zona jazz-rock-pop oamenii aia inainte de a profesa se duc la o scoala,pe cand noi invatam asta "pe prispa" chiar si cand ai liceul de muzica sau conservatorul.Am mari retineri ca sectiile de jazz si "muzica usoara" de la Academia de muzica din Bucuresti sau Cluj sau Iasi au reusit sa preia din "aerul" vreunei institutii de profil din afara tarii,fie aceasta de la Budapesta sau New York.Daca esti muzician de rock,in Romania,esti luat la misto de o "anumita parte" a confratilor atunci cand canti o bossa-nova sau un standard de jazz.Problema e ca atunci cand intri in contact cu muzicieni de afara constati ca acolo lucrurile se comporta total diferit.De curand am auzit-o pe Ami Winhouse cantand in maniera jazz si asta poate fi un exemplu in acest sens.Nu mai vorbim despre albume de jazz apartinand unor artisti care nu au nici o treaba cu domeniul, Rod Stewart sau Robbie Williams...nu mai vorbim despre hit-uri mari de rock cantate in maniera de jazz cum este dublul album al lui Paul Anka binecunoscut dealtfel...Ce vreau sa spun...pe de-o parte ca incerc,macar in trupa mea,daca nu la alt nivel,sa statuez o anumita mentalitate care spune ca nu e deloc dezonorant ptr o trupa de rock sa cante intr-un restaurant,program de restaurant,ptr ca e greu sa ii faci,acolo,in acel spatiu,pe oamenii sa se simta bine,daca,evident nu stii "cu ce se mananca" treaba respectiva.Iar daca o trupa,ca e de rock,de blues,etc. reuseste in acel spatiu sa faca fata cerintelor si daca mai face si succes inseamna ca si-a facut treaba bine.Pana la urma asta este ceea ce conteaza.Pe de alta parte daca intrebi un muzician de jazz,in Romania,daca stie sa cante "Stairway to heaven" de la Zepp sau "Hey Joe" de la Hendrix,in primul rand iti rade in nas sau poate iti spune ca este sub demnitatea lui sa cante asa ceva...ba mai mult pentru cei care cante jazz,cafe-concert sau muzica clasica , muzica rock este acea zona in care se canta pe trei armonii,deci acei muzicanti nu sunt niste "muzicanti adevarati".Exista o zona care spune,de exemplu,ca muzica celor de la Beatles este o muzica proasta ptr ca majoritatea pieselor au un profil armonic simplu.In opinia acestor domni cu cat muzica respectiva este mai complicata cu atat ea e mai valoroasa.E mult de discutat pe aceasta tema.Eu ma voi limita aici in a vorbi despre trupa lui Othello care are ca si principiu acela ca vrea sa invete si Route 66 a lui Nat King si Sweet home Chicago a "fratilor blues",dar si I love rock'n'roll sau Twist and shout.Din pacate noi romanii si in zona muzicala mai avem multe capitole de parcurs in ceea ce se numeste mentalitate,toleranta si mai ales profesionalism care de cele mai multe ori nu este sinonim cu succesul.Apoi mai este aceasta treaba cu scoala.La noi ,inca , sunt foarte multi meseriasi care chiar sunt meseriasi,adica folosesc instrumentul sau vocea foarte bine dar care,nu stiu nici "o boaba" cum se spune...de ce?...pai de mai multe sau din mai multe cauze...a cantat la nunti,a castigat bani si a constatat ca nu are nevoie sa invete muzica...sau...e dotata de la bunul Dumnezeu cu sani proeminenti,cu picioare frumos construite,cu trasaturi frumoase ale fetei,cu expresie fermecatoare a ochilor,...ce mai...dar,cu o farama de voce,sau nu,chiar si cu voce...succesul vine foarte repede...ptr ca nu-i asa show bizz-ul este un domeniu stapanit de barbati in care evident femeile frumoase reusesc mai usor...si stiinta muzicii poate sa mai astepte...la ce-i trebuie?!?...e ca si cum un arhitect si-ar practica meseria fara sa cunoasca desen tehnic,sau un actor ar incerca sa joace pe scena fara sa stie sa citeasca,sau un scriitor care nu stie sa scrie etc...Cine isi inchipuie ca asta este o treaba in regula se inseala amarnic.Nu se poate numi profesionist cel care nu stie macar niste notiuni de baza despre muzica in general,despre instrumentul sau(si vocea e un instrument),cel care nu stie despre Bach,Beethoven,Pink Floyd,
Led Zeppelin,cel care nu intelege de ce canta tobosarul de la Eric Clapton asa si nu altcumva,de ce basistul de la Dream Theater canta asa cum canta,de ce chitaristul x este personal si de ce chitaristul y este ceva mai sters,etc.etc...Va sa zica...fara o suficienta pregatire teoretica,fara o suficienta cultura muzicala,fara o completa statuare a capitolului "cine sunt" si "ce vreau sa fac" in functie de piata,timpuri,spatiu geografic,profilul estetic personal e greu,e foarte greu sa ne numim profesionisti...iar daca nu vrem sa ne numim profesionisti inseamna ca facem muzica fie din hobby,fie de plictiseala sau mai stiu eu din ce cauza paralela cu aceasta arta si profesie. Si ca sa revin la ai mei,trupa lui Othello tine foarte mult sa mearga pe strada ei cu aceste principii in sac. Si mai ales trebuie sa ai rabdare si incredere foarte multa in ceea ce faci ,cu conditia , repet , sa stii cine esti , sa stii ce vrei sa faci si sa stii la ceea ce te raportezi.Asadar raspunsul la intrebarea de ce la mare,in Romania,la un restaurant e foarte simplu...pentru ca in portofoliul de experienta al unei trupe trebuie sa existe si acest capitol si anume cantatul in restaurant...e drept insa ca asta nu trebuie sa se intample prea mult pentru ca intervin alte riscuri care pot fi daunatoare.De aici,trecand si prin unu,doua sau maxim trei angajamente in strainatate si cantari de cover-uri in cluburi din Bucuresti sau din tara,cantatul la evenimente de firma sau la nunti , sunt niste etape care in opinia mea sunt absolut necesare in experienta dobandita a unei trupe sau a unui muzician profesionist.tot acest parcurs trebuie sa dureze intre 3 sau 5 ani timp in care trupa traieste,acumuleaza experienta,se perfectioneaza si creste in valoare.
2.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze.Adica trebuie sa-si promoveze muzica originala.Asta nu trebuie uitat niciodata.Motivul esential al existentei unei trupe,motivul esential al creerii si cresterii unui brand,motivul esential al fiecarui muzician , membru al unei trupe profesioniste este promovarea muzicii proprii...fara acest deziderat,tinta,motivatie,cum vrei sa-i spui , orice demers in acest sens mi se pare inutil.Mi se pare inutil sa imi fac o trupa,sau sa cant intr-o trupa care nu e in stare sa aiba acest principiu fundamental.Din pacate sunt o gramada de gasti in Romania care nu au o "directie" in acest sens si e mare pacat ptr ca sunt trupe bune si foarte bune , cu muzicieni care ar putea face mult mai mult decat fac...din pacate exista alte "prioritati"...fie se spune "ca sa am succes trebuie sa cant o muzica fara valoare ptr mine" , fie se spune "traiesc intr-o tara in care valoarea nu este apreciata"...sau pur si simplu ori sunt foarte comozi,fie sunt condusi in viata de diverse vicii (bautura,droguri),fie se "predau" in sensul ca nu mai au incredere,nu mai au speranta si ajung sa faca aceasta meserie doar ptr bani.Eu(noi)credem asa : trupa lui Othello daca nu compune nu exista.Trupa lui Othello trebuie sa produca muzica in care sa se simta cel mai bine,iar mesajul trebuie sa fie incarcat de cea mai mare sinceritate,ptr ca lipsa de sinceritate se simte imdeiat la public.Trupa lui Othello trebuie sa se promoveze,chiar daca intreg spatiul media ii va fi impotriva.Cu alte cuvinte suntem hotarati sa ne promovam , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la radio ca muzica noastra "nu se potriveste pe politica sau formatul radio-ului respectiv" , chiar daca ni se va spune de 1000 de ori la televiziune ca suntem nu stiu cum,ca nu avem nu stiu ce sau nu stiu cum,sau pur si simplu nu ni se raspunde la telefon , sau ca nu avem ce sa cautam in ziare daca nu ne-am dezbracat in piata Romana sau nu am fost prinsi cu droguri la Universitate , ptr ca de cele mai multe ori daca spui ca urmaresti nu stiu ce performante muzicale,sau urmaresti nu stiu ce tip de mesaj unitar in textele pieselor tale,sau ca incerci sa promovezi un anumit tip de gen muzical,asta este total,dar total neinteresant pentru un ziar,in schimb daca te dezbraci in piata Romana si strigi traiasca Ben Laden si mai chemi si vreo trei cunostiinte de pe la televiziuni,in mod sigur vei fi in atentia presei...insa,nu vreau sa ne creem nu stiu ce imagine "soc",nu vreau sa-mi inventez subiecte de presa de genul "Othello are un copil din flori in Madagascar",nu vreau sa cant "latino" ptr ca nu stiu ce patron de succes de casa de discuri s-a trezit dimineata pe muzica lui Pepe,iar la intalnirea cu mine ma conditioneaza contractual cerandu-mi sa cant latino si nu muzica asta cu "prea multe chitari" care nu se vinde...sigur ca creionand o astfel de imagine iti vine sa te apuci de "spatii verzi"...dar nu asta e solutia.Cu conditia esentiala ca ceea ce tu propui are valoare,in primul rand ptr tine,trebuie sa ai rabdare si incredere ca pana la urma muzica ta va ajunge in constiinta marelui public.
Nu sunt Marius Moga si nici Robert Plant.Nu sunt nici Costi Ionita sau Roger Waters.Cu atat mai putin Dan Popi sau Quincy Jones.Am insa , sincer, toata consideratia ptr cei citati mai sus ptr ca sunt oameni de succes,fiecare la nivelul lor,fiecare dezvoltandu-se asa cum a crezut mai bine,e loc sub soare ptr toata lumea...
Eu sunt ceea ce sunt si mai ales sunt convins ca ceea ce producem noi va fi de succes peste un an,trei sau cinci
Si asta cred ca va fi perioada in care vom intra in constiinta publicului.Iti trebuie 3 sau 5 ani ca sa poti intra cu succes in atentia publicului tau.cu conditia,repet,sa te promovezi in toata aceasta perioada cu toata puterea .
Ceea ce stiu este ca "Love me tender" , "Shine on your crazy diamond" sau "Imagine" ca si multe alte piese se vor canta si peste 50 sau 100 de ani.Nu intentionam sa fim o trupa de "o vara" si "hai repede sa mearga banu",iar daca o piesa dintr-o suta a reusit sa treaca examenul timpului,singurul examen care determina valoarea artistica,atunci se cheama ca nu am trait si muncit degeaba...
3.In loc de final...Trupa lui Othello nu e ceva extraordinar,stim sa ne vedem lungul nasului,nu vom fi aroganti niciodata,ptr ca stim ca modestia este o floare rara in gradina muzicii romanesti,nu vom fi "vocali" ptr ca nu-i asa numai "vacarii" sunt tari in gura...Ne urmarim cu modestie,cu discretie si cu demnitate telurile,iar D-zeu sunt convins ca se amuza de planurile noastre de aceea nu ne luam foarte in serios...
